FILME 2015

DIN 30 OCTOMBRIE 2015 LA CINEMA

Sony Pictures Animation prezinta cea mai monstroasa comedie a anului, Hotel Transilvania 2!

Totul pare să se schimbe în bine la Hotel Transylvania ... politică rigidă lui Dracula se schimba el deschizand usile hotelului si oamenilor. Dar in spatele sicrielor inchise Drac este ingrijorat de faptul ca a lui adorabil nepot pe jumatate om, pe jumatate vampir Dennis, nu da semne de a fi vampir.
Drac recurge la prietenii lui Frank, Murray, Wayne si Griffin pentru ai oferi nepotului sau Dennis un training monstruos intr-o tabara speciala. Dar nimeni nu știe că morocănosul tata a lui Drac, Vlad este pe cale de a face o vizită de familie la hotel.
Și când Vlad afla ca stră-nepotul sau nu este un sânge pur – iar oamenii sunt acum bineveniti la Hotel Transilvania - lucrurile incep sa nu mai mearga atat de bine!

FILMUL
“Dracula şi-a căpătat faima internaţională de monstru şi vampir, dar de fapt el este un familist obişnuit,” explică regizorul Genndy Tartakovsky, îi reinventează acum pe monştrii clasici Dracula, Frankenstein, vârcolacii şi celelalte creaturi din comedia animată de mare succes Hotel Transylvania.

Acum, echipa s-a reîntors, avându-l la cârmă pe Tartakovsky, gata de o nouă aventură în Hotel Transylvania 2. Filmul începe prin a-i prezenta pe oameni şi pe monştri încercând să coexiste paşnic. “Totul pare a fi din ce în ce mai paşnic în lumea lui Drac,” spune Tartakovsky. “Jonathan şi Mavis s-au căsătorit şi au acum un băieţel, care se numeşte Dennis. Iar aceasta conduce la cea mai arzătoare întrebare a filmului: este Dennis vampir sau om? Mavis şi Johnny sunt gata să-şi accepte fiul, oricum ar fi el, dar Dracula speră în secret că Dennis este totuşi vampir. El se teme că dacă Dennis este om, atunci Mavis va dori poate să-l crească într-o lume fără monştri, părăsind hotelul. Aşa încât Drac va face tot ce-i stă în putinţă pentru a scoate colţii din Dennis.”

Ca orice mamă iubitoare, Mavis vrea tot ce e mai bun pentru copilul ei. Oricât de mult ar iubi ea hotelul – care e singura casă pe care a cunoscut-o până acum – ea crede că, dacă Dennis ar fi om, cel mai bun loc unde ar trebui crescut ar fi printre oameni. Astfel, pentru a-i verifica apartenenţa de rasă, Mavis îl lasă pe Dennis în mâinile tatălui ei, plecând împreună cu Johnny să-i viziteze pe părinţii acestuia în oraşul lor de baştină: Santa Cruz. În timp ce ea descoperă variatele moduri în care oamenii îşi duc viaţa, începând cu cele 48 sosuri cu arome diferite şi terminând cu mini-market-urile 24/7—Drac trece prin chinurile iadului imaginându-şi viaţa fără fiica sa, situaţie care-l face să fie şi mai hotărât să-i scoată la iveală colţii lui Dennis, dându-i astfel lui Mavis temeiul pentru a rămâne la Hotel Transylvania.
Soluţia lui Drac: să organizeze o excursie, în care Drac şi camarazii lui îl vor pune la încercare pe micuţul monstru în devenire. Planurile însă se încurcă atunci când tatăl lui Drac, Vlad, le face o vizită neaşteptată.
“Vlad este un vampir de şcoală veche,” afirmă Tartakovsky. “Drac şi tatăl său au o relaţie cam încordată, confruntându-se şi certându-se mereu. Vlad îl critică, iar Drac se apără.”

Vlad este interpretat de către legendarul Mel Brooks, unul dintre puţinii actori care au câştigat toate premiile posibile ( Emmy, Grammy, Oscar® şi Tony). “El reprezintă temelia comediei, se află pe scena artistică de multe decenii, mi-a modelat şi mie sensibilitatea comică şi este încă foarte lucid şi inteligent, aşa încât am fost foarte emoţionat să regizez acest film. El e extraordinar. Nu are el nevoie de îndrumarea unui regizor!” spune Tartakovsky. “Dar îmi amintesc că la un moment dat a vrut să mă audă spunându-i cum aş vedea eu interpretată o anumită replică. Ce să-i recomand eu lui Mel Brooks? Dar el vroia să mă audă pe mine cum spun replica, aşa că am spus-o, iar el a repetat-o exact cum o spusesem eu. Acela a fost un moment extraordinar, pe care n-am să-l uit niciodată.”
Pentru deschiderea şi închiderea filmului, realizatorii au apelat la formaţia cea mai în vogă, Fifth Harmony, al cărei hit single “Worth It” a stat toată vara în topurile muzicale. Formaţia a compus special pentru acest film cântecul “I’m in Love with a Monster.”

Tartakovsky spune că realizatorii nu au pierdut din vedere ceea ce face ca Hotel Transylvania să fie un film atât de special. “Noi i-am redefinit pe – Dracula, Frankenstein, Omul invizibil, Mumia. Ce mediu grozav de a remodela personajele printr-o animaţie simpatică, care face ca filmul să fie cu adevărat amuzant. În acest film mai există încă legătura cu personajele tradiţionale, dar este întotdeauna simpatic să revii în această lume şi să vezi cum arată toţi într-o nouă aventură. Scopul nostru este să-i dăm povestirii un aer proaspăt şi haios, dar să menţinem şi esenţa emoţională.”
Până la urmă, spune Tartakovsky, filmul este o distracţie perfectă de familie. “Avem tone de umor în film, numai dacă te gândeşti că avem patru generaţii Dracula sub acelaşi acoperiş, iar oamenii sunt acceptaţi acum în lumea monştrilor. Mesajul filmului este esenţial pentru că noi toţi trebuie să ne acceptăm unii pe alţii, aşa cum suntem. Aceasta e o lecţie de care noi , părinţii şi copiii, avem nevoie în fiecare zi.”

Designul pentru “Camp Vamp”
Unul dintre decorurile importante este cel pentru tabăra de vară Winnipacaca – alias “Camp Vamp,” unde micuţii vampiri sunt instruiţi în stil gothic, pentru a căpăta experienţă. “Acesta a fost decorul meu favorit – care trebuia să fie construit din temelii, coincizând cu caracteristicile lumii monştrilor,” spune Kurinsky. Scenariul nu dă alte specificaţii în afară de: “tabăra monştrilor din pădure,” astfel că terenul unde Kurinsky se putea juca cu imaginaţia era nelimitat.
“Când încep să proiectez decoruri, dacă nu am răspunsul la-ndemână, încep să creez în mintea mea, o poveste,” explică Kurinsky. “M-am întrebat: ‘Ce ştiu eu despre această tabără?’ Ei bine, ştiam că Drac fusese acolo în copilărie, iar asta ar însemna acum 900-1000 de ani. Deci cum ar putea să fie ascunsă o tabără timp de 1000 de ani, fără ca oamenii să dea de ea?”
În acest timp, gândul lui Kurinsky a început să se îndrepte spre Yosemite National Park. “Când te afli în valea de la Yosemite, eşti înconjurat de El Capitan şi alte formaţiuni de stâncă, cărora le vezi vârful la circa 3000 de picioare. Ei bine, dacă aceste formaţiuni ar fi de zece ori mai înalte, ar însemna că eşti înconjurat de ziduri înalte, iar tu ai fi protejat şi ascuns.”
Odată ce a stabilit locaţia, Kurinsky era gata să creeze tabăra. “Genndy a considerat că ar trebui să fie o combinaţie între căsuţele clasice din bârne şi cabanele gotice pentru monştri, iar noi trebuia să găsim echilibrul potrivit între cele două. Trebuia să fie echivalentul „monstruos” al unor căsuţe din lemn.”

Aşa că Kurinsky şi echipa lui au proiectat construcţiile începând cu cabana centrală. “E o cabană gothică, din bârne de lemn, cu două etaje. Deîndată ce au găsit look-ul corect, ei au proiectat şi celelalte căsuţe, urmând aceeaşi estetică. Iar apoi au mers şi mai departe – au vopsit cabanele în negru, ca să fie mai sumbre.”

Excursia în lumea oamenilor
Pe lângă întâmplările din lumea monştrilor, vampirii mai fac şi o excursie în lumea oamenilor în Hotel Transylvania 2. “În filmul iniţial am văzut câteva crâmpeie din lumea oamenilor, cum ar fi – oraşul Transylvania, festivalul vampirilor, un avion…” îşi aminteşte Kurinsky. “Dar nu erau decât crâmpeie din lumea oamenilor. De data aceasta lumea oamenilor e prezentată mai în amănunt pentru că mergem la Santa Cruz, California, unde îi vom întâlni pe părinţii lui Johnny. Aveam acum ocazia de a face ceva ce nu s-a mai văzut în filmul original.”
Deci Kurinsky dorea că realizeze un contrast între lumea oamenilor şi cea a monştrilor, unde totul era viu colorat – dacă lumea monştrilor era aşa, atunci lumea oamenilor trebuia să fie exact pe dos. “Dacă te uiţi la hotel, acolo predomină liniile verticale – totul este înalt şi suplu. Luminile vin de dedesubt, iar obiectele sunt toate colorate. Unghiuri neobişnuite, lungi, culori strălucitoare. Deci opusul care ar fi? Lumea oamenilor trebuie aşadar să fie orizontală, uniform iluminată şi să aibă culori foarte şterse.”
Kurinsky spune că obiectele comune sunt perfecte pentru temele filmului. “Johnny se duce acasă împreună cu Mavis, iar noi descoperim că el este ciudatul familiei,” explică el. “Am vrut să creez un mediu în care ei amândoi să iasă în evidenţă în lumea oamenilor. Casele şi interiorul casei părinteşti au culori neutre – atunci când Johnny şi Mavis intră pe uşă, cămaşa lui, rochia ei neagră şi părul ei apretat ies în evidenţă. Părinţii lui Johnny sunt şi ei foarte şterşi. Niciunul dintre oameni nu are culorile pe care le poate avea un vampir.”
Una dintre probleme a fost magazinul de la colţul străzii, pentru că de obicei “aceste mici magazine sunt foarte viu colorate,” recunoaşte el. “Soluţia era să punem o lumină constantă, dar cu o uşoară tentă verzuie, pe care o au uneori lămpile fluorescente. Această lumină diminua culorile produselor preambalate, care sunt întotdeauna atrăgătoare şi viu colorate. În acelaşi timp puteam să ţinem sub control totul – de exemplu, când Mavis e încântată de rafurile cu chips, am hotărât ca ele să fie puternic colorate, doar pentru această secvenţă. Am aplicat acelaşi lucru şi pentru maşina pentru sucuri cu gheaţă, de care se îndrăgostise Mavis. Şi ea a rămas pentru scurt timp foarte colorată.”

Lumea oamenilor este locul unde publicul îi va cunoaşte pe Mike şi Linda, părinţii lui Johnny, interpretaţi de soţii Nick Offerman şi Megan Mullally.
Pentru a sugera faptul că Johnny nu prea semăna cu familia sa, realizatorii s-au folosit de design. “Noi am făcut-o pe Linda, mama lui Johnny, să semene cu Johnny,” explică Kurinsky. “Tatăl său e mare şi solid – exact opusul lui Johnny – iar ceilalţi doi fraţi ai lui Johnny seamănă cu tata. Aşa că am creat modelul tatălui şi apoi am creat doi băieţi a căror constituţie derivă din a lui. În acelaşi timp, Linda şi sora lui Johnny sunt pe tiparul lui Johnny. Dintre bărbaţii familiei, Johnny este cel diferit.”

Bătălia finală
Bătălia finală din film se petrece atunci când Vlad, vechii lui prieteni şi membrii familiei sale de monştri se iau la harţă, generând o bătaie mai mult comică. Hawkins susţine că această secvenţă conţine un tip de acţiune care nu s-a mai văzut până acum în niciunul din cele două filme: “Primul film conţine o mulţime de secvenţe de mişcare, cum ar fi goana lui Johnny în jurul hotelului, când el şi-a dat seama ce fel de hotel era acesta.” În filmul actual, bătălia finală este cu adevărat o secvenţă de luptă, dar Hawkins spune că ea se potriveşte cu lumea din Hotel Transylvania. “Lupta are o coregrafie bine concepută şi o mulţime de elemente comice. Fiecare personaj din această luptă face lucruri hazlii, sau ingenioase, care derivă din caracterul său – nu sunt doar un grup de oameni care dau în stânga şi-n dreapta. Spaţiul este folosit judicios, iar fiecare personaj are caracteristici speciale pentru fiecare mişcare pe care o face. Este o bătaie mai mult ridicolă şi prostească, decât serioasă. Genndy iubeşte toate aceste detalii.”
“Secvenţa luptei foloseşte multă grafică şi se apropie cel mai mult de stilul de animaţie pe care Genndy îl făcea în trecut,” afirmă Herbst. “Pădurea, care apare la sfârşit, a fost de asemenea complicată. Din nou, ne-am întrebat ce am fi făcut dacă acesta era un film de acţiune? Am fi produs mult fum şi am fi luminat din spate, aşa încât exact asta am şi făcut. Am împrumutat mai multe idei de la operatorii care-i plac lui Genndy, Mike s-a uitat pe pozele din filmele sale favorite, iar noi am combinat paleta noastră de culori şi am pus luminile aşa cum am hotărât.”