FILME 2014

DIN 11 IULIE 2014 ÎN CINEMATOGRAFE

Cel mai recent film al regizorului şi scenaristului John Carney (ONCE), BEGIN AGAIN este o comedie sentimentală despre ceea ce se întâmplă atunci când două suflete rănite se întâlnesc, reuşind să creeze împreună o muzică frumoasă.
Gretta (Keira Knightley) şi vechiul său prieten, Dave (Adam Levine) se iubesc din anii de liceu şi compun muzică împreună. Ei se hotărăsc să plece la New York atunci când el primeşte o ofertă din partea unei case renumite de discuri. Dar tentaţiile pe care le aduce faima îl determină pe Dave să se înstrăineze de Gretta, care rămâne singură şi tristă. Viaţa ei nu se transformă în bine decât când Dan (Mark Ruffalo), care lucrează – cam fără succes în ultima vreme - la o casă de înregistrări, o aude cântând pe o scenă din East Village. El este cucerit pe loc de talentul ei neşlefuit, dar veritabil. Din această întâlnire întâmplătoare izvorăşte un portret încântător al unei colaborări ce le va schimba amândurora viaţa, pe fundalul unei coloane sonore şi a unei veri petrecute în New York City. Filmul este produs de către Anthony Bregman de la Likely Story, Tobin Armbrust de la Exclusive Media şi Judd Apatow, prin Apatow Productions.

PRODUCŢIA

“Dacă muzica este hrana dragostei, atunci cântaţi!,” scria William Shakespeare acum peste 400 de ani, amintindu-ne de felul în care muzica ne poate inspira, vorbind emoţiilor noastre într-un fel mai profund decât ar face-o cuvintele. Aşadar nu e de mirare că cinematograful a îmbrăţişat şi folosit muzica pentru a dezvolta legătura puternică a poveştii de pe ecran cu spiritul uman. Nimeni nu ştie asta mai bine decât regizorul John Carney, al cărui film din 2006, ONCE, a devenit revelaţia Festivalului de film Sundance, a câştigat premiul Independent Spirit pentru cel mai bun film străin, a obţinut o nominalizare la premiul Grammy pentru coloana sonoră şi premiul Academiei pentru cel mai bun cântec original, pentru balada romantică “Falling Slowly” (compusă şi interpretată de cei doi potagonişti ai filmului, Glen Hansard şi Marketa Irglova.) Ulterior, adaptarea filmului pentru scena teatrală a primit premiul Tony pentru cel mai bun muzical.

Acum, Carney a aplicat perspectiva sa unică asupra oraşului New York pentru a regiza un alt film, care dovedeşte puterea pe care o exercită muzica asupra vieţii şi destinului a două suflete aflate în agonie. În BEGIN AGAIN, Dan Mulligan (interpretat de Mark Ruffalo), un bărbat care lucrează în domeniul înregistrărilor muzicale se află în impas atât cu căsnicia şi cariera, cât şi în relaţia cu fiica sa. Dar în acest moment disperat al vieţii sale, el aude o melodie extrem de expresivă, cântată de către Gretta (Keira Knightley), o muziciană necunoscută, care se află pe punctul de a-şi abandona cariera artistică, din cauza inimii rănite şi a frustrării. Ei sunt o pereche ciudată, formată într-un moment de inspiraţie şi disperare, care devine un parteneriat muzical şi apoi o adâncă prietenie, care le va schimba complet viaţa.

Pentru Carney, ideea acestui film a pornit de la relaţia dintre Gretta şi prietenul ei muzician Dave (interpretat de Adam Levine din “The Voice” şi Maroon 5). “Vroiam să fac un film despre doi oameni care lucrează în acelaşi domeniu artistic şi despre ceea ce se întâmplă cu relaţia lor atunci când unul dintre ei îşi ia zborul. Ce se întâmplă cu încrederea şi loialitatea atunci când intervine faima?” În acelaşi timp, pentru a reda complicaţiile unei astfel de poveşti, Carney s-a inspirat din propriul său parcurs de muzician profesionist.
“John este un regizor de talent,” afirmă Ruffalo, care are o nominalizare la Oscar. “Mi-a plăcut la nebunie ONCE şi am fost încântat să vorbesc cu el despre filmul actual. El face o treabă grozavă atunci când aduce muzica în lumea filmului, fără însă a realiza un muzical tradiţional. El e un fel de John Cassevetes al muzicalurilor cinematografice.”
Cealaltă protagonistă, Keira Knightley, recunoaşte că este renumită în special pentru filmele de epocă. “Personajele interpretate de mine mor în aproape toate filmele pe care le-am făcut în ultimii cinci ani,” glumeşte ea. “M-am hotărât că vreau să fac un rol în care să nu mai fie atâtea frământări şi care să un se mai termine în moarte, dacă se poate. Şi aici sunt nişte frământări emoţionale, dar finalul găsesc că e incredibil de plin de speranţă. Găseşti foarte de rar asemenea filme, pline de speranţă.”
Relaţia dintre Dan şi Gretta este complexă. Dan încearcă încă să repare mariajul lui cu Miriam (Catherine Keener), în timp ce Gretta speră că relaţia ei cu Dave va rezista succesului pe care acesta l-a repurtat de curând. În loc să pedaleze pe relaţia lui Dan şi Gretta, care evoluează, în mod predictibil, de la prietenie la dragoste, BEGIN AGAIN insistă pe intensitatea acestei legături şi pe modul surprinzător în care le schimbă viaţa celor doi protagonişti. Legaţi de hotărârea lor de a aduce muzica Grettei la viaţă, prin înregistrarea ei inedită – care foloseşte ca fundal sunetele şi ritmurile oraşului New York – ei se trezesc implicaţi în viaţa sentimentală a celuilalt, neştiind cum se vor trasa graniţele dintre prietenie, parteneriat şi potenţiala iubire. “Este o relaţie ciudată,” observă Knightley. “Aceştia nu sunt doi oameni care se găsesc unul pe altul. Totul se petrece într-un moment ciudat din viaţa lor, iar fiecare din ei va fi pentru celălalt exact balsamul de care are nevoie.”
Având un scenariu extrem de puternic, Carney a reuşit să atragă la proiect o paletă largă de artişti, atât veterani cât şi nou-veniţi, din multe zone ale industriei de divertisment. “Ceea ce am obţinut a fost o combinaţie incredibilă,” observă producătorul Anthony Bregman. “Pe lângă Mark Ruffalo şi Catherine Keener, care au în spate o experienţă de mulţi ani, şi Keira Knightley, care a fost nominalizată la Oscar şi a realizat filmele din seria PIRATES OF THE CARIBBEAN, îi mai avem alături de noi şi pe Hailee Steinfeld, din TRUE GRIT; pe James Corden, de la British TV, care a câştigat de curând premiul Tony; sau oameni din industria muzicală, cum ar fi Adam Levine, din Maroon 5, CeeLo Green şi Yasiin Bey (cunoscut şi sub numele de Mos Def.) Se întâlneşte foarte rar o asemenea combinaţie de artişti provenind din diferite domenii, care să joace cu toţii în acelaşi film.”

Într-adevăr, distribuirea unor actori cum ar fi Knightley, care nu e cunoscută pentru talentele ei muzicale, alături de cântăreţi, cum ar fi Levine sau Green, care au puţină experienţă actoricească, ar putea fi o provocare pentru mulţi cineaşti. Dar atât actorii cât şi echipa de filmare au fost de acord că această combinaţie şi colaborare s-a dovedit a fi extrem de productivă, dacă nu chiar magică. “N-am mai făcut nimic de genul ăsta,” recunoaşte Knightley. “O parte dintre bucăţile muzicale nu au fost gata până când nu am sosit la New York. Eu am lucrat cu un profesor de canto pentru a găsi sunetul potrivit personajului meu, dar două sau trei dintre cântecele Grettei n-au fost gata decât în ziua în care le-am înregistrat, aşa încât… ne-am aruncat în valuri şi am sperat că vom pluti. E o vorbă în teatru care spune cam aşa: ‘Va fi bine în seara premierei.’ Până acum, se pare că totul a mers bine.” Această părere modestă despre talentul ei muzical este contrazisă de către partenerul ei de pe ecran: “Keira e fantastică,” spune Ruffalo. “E o plăcere să lucrezi cu ea, care, în plus, este şi o cântăreaţă talentată.”
“Keira a adus o dimensiune în plus scenariului,” spune Carney. “Dintr-o dată aveam de a face cu o relaţie britanico-americană, ceea ce adăuga o dimensiune nouă şi un ton cu totul diferit faţă de un film în care distribuţia este pur americană sau chiar new-yorkeză. Ca realizator de film, eu am utilizat puterea şi talentul actorilor, aşa încât pot spune că Mark şi Keira au dat filmului adevărata formă. Ca regizor, eu valorific talentul artiştilor mai mult decât este scris în scenariu. Dacă nu-i valorifici pe ei, comiţi o mare greşeală.”
Deşi e obişnuit să se afle în faţa camerelor de filmat, mai ales pentru show-ul NBC “The Voice” unde a apărut timp de mai multe sezoane, celebrul cântăreţ Levine n-a încercat actoria până când nu a fost abordat de Carney pentru rolul lui David. “Propunerea de a juca în film a fost o onoare pentru mine, iar îndată ce l-am citit, m- am îndrăgostit de scenariul său. Faptul că John a crezut în mine, a fost ceva extraordinar,” spune el acum. “John a văzut ceva în mine care semăna cu personajul – nu pot să ştiu dacă asta mă avantajează sau nu, dar nu aş fi acceptat să joc în film dacă nu m-aş fi simţit apropiat de scenariu. Îmi place tonalitatea lui John – el este muzician şi cred că are sensibilităţi de muzician, aşa încât ne înţelegem de minune.”
“Muzica şi actoria sunt asemănătoare,” spune legendarul Green, un alt veteran al show-ului “The Voice” care interpretează rolul lui Troublegum, unul dintre artiştii promovaţi anterior de Dan, care acum îl împrumută cu bani, pentru a putea produce albumul Grettei. “În ambele, trebuie să redai emoţia pe care o ai în studioul de înregistrări sau pe platoul de filmare. În toate există un ritm: şi în vorbire, şi în mişcare şi în acţiune. Aceste arte sunt înrudite.” În ceea ce priveşte propria lui prestaţie, Green este precaut- nu ştie dacă a interpretat în mod credibil un star hip-hop: “Nu ştiu dacă am interpretat bine, sau dacă am făcut treabă bună,” spune el zâmbind, “dar cei de pe platou m-au făcut să mă simt în largul meu. Mark Ruffalo spune că a fost bine, aşa că sper că va fi bine.”
Actorul britanic de teatru şi TV, Corden, care joacă rolul lui Steve, un prieten de-al Grettei din oraşul natal, care o va ajuta de asemenea să-şi facă albumul, dă cea mai bună definiţie a distribuţiei mixte. “Actorii şi muzicienii sunt la fel,” explică el. “Cred că toţi actorii îşi doresc în secret să devină muzicieni, iar toţi muzicienii doresc să devină actori, într-o bună zi. Nu ştiu de ce, dar am constatat că acest lucru e valabil la toţi actorii şi cântăreţii pe care i-am cunoscut. Probabil fiindcă muzicienii îi văd pe actori şi-şi spun: ‘n-ar fi grozav să fii altcineva măcar pentru o zi?’ Iar actorii îi ascultă şi-i privesc pe cântăreţi şi se gândesc: ‘n-ar fi grozav să te arăţi lumii aşa cum eşti şi să ai libertatea de a juca propriul tău rol?’
Şi Steinfeld a învăţat să cânte la chitară. Ea a obţinut o nominalizare la Oscar pentru rolul jucat anterior în filmul fraţilor Coen ’ TRUE GRIT” alături de Jeff Bridges şi Matt Damon. Hotărâtă să accepte numai roluri care îi oferă provocări, fără a interfera cu viaţa ei de adolescentă, Steinfeld a fost încântată să participle la filmul BEGIN AGAIN. “Nu m-am plictisit niciun minut. Nu e uşor să reuneşti un grup de oameni de această factură,” afirmă ea. “John m-a ajutat enorm– când îl auzi pe regizor că te laudă pentru ceea ce faci, te simţi minunat.” Steinfeld a învăţat să cânte la chitară pentru rolul lui Violet, care, datorită asemănării cu Gretta, se transformă dintr-o morocănoasă într-o adolescentă matură care ştie să repare punţile rupte dintre ea şi tatăl său.
Pentru realizarea visului Grettei trebuia compus un număr de cântece care să reflecte atât mai multe genuri ale muzicii actuale, cât şi trăirile interioare ale personajelor. Trebuia să fie nişte cântece care să-l inspire pe Dan să le înregistreze în aer liber, în New York City. Ele un puteau fi doar balade, sau cântece de dragoste uşor dansabile. Ele trebuia să sugereze atmosfera şi pulsul celei mai vibrante metropole americane.
Deşi ar putea părea contraproductiv, Carney a amânat scrierea cântecelor cât a putut de mult, dorind să fixeze personajele prin dialoguri şi acţiune înainte de a adăuga muzica, care să completeze şi să susţină scenariul. Aceasta însemna că actorii citeau un scenariu în care era marcat doar locul cântecelor, fără ca să existe versurile sau melodiile cântecelor respective. “Era un fel de a spune ‘aveţi încredere în mine’,” recunoaşte Carney. “E tot ce poţi spune despre un cântec care nu există. Datorită faptului că am câştigat Oscar-ul pentru ‘Falling Slowly’ din filmul ONCE, oamenii au avut încredere în mine. După ce a fost gata scenariul, am vorbit cu o mulţime de artişti şi compozitori. Vroiam ca muzica să difere faţă de ONCE – chiar dacă Glen a scris şi el un cântec pentru noi, până la urmă. Dar m-am gândit ce ar fi dacă Gretta ar fi mai puţin înclinată spre folk şi mai mult spre pop, ar semăna mai mult cu Burt Bacharach? Simon Carmody m-a pus în legătură imediat cu Gregg Alexander, care provine din formaţia New Radicals. Gregg a compus nişte cântece minunate, şi până la urmă treaba a căpătat o turnură foarte bună.”
O altă mare provocare a filmului a fost aceea de a avea imagini la fel de frumoase ca şi muzica de pe coloana sonoră. “New York este un personaj important în film, aşa încât s-a desfăşurat o muncă asiduă de prospectare a unor locaţii unde se putea înregistra muzică,” explică scenograful Chad Keith. “Am vrut să prezentăm New York-ul în mod diferit, dar cât mai realist, astfel încât să realizăm o combinaţie de decor epic cu sunet inedit.”
“Filmul este o scrisoare de dragoste adresată oraşului New York, scrisă de un irlandez, care trăieşte în Dublin,” afirmă producătorul Anthony Bregman. “În scenariul original, afecţiunea şi aprecierea pentru New York se simţea în fiecare pagină. Totuşi, în film devine aparent faptul că realizatorul a venit la New York, a locuit o vreme, a cunoscut anumite locuri sau străzi de care s-a îndrăgostit. Evoluţia scenariului a survenit pe parcursul alegerii locaţiilor, a drumurilor pe care le-a făcut John pe bicicletă, cutreierând oraşul pentru a-l cunoaşte mai bine şi pentru a revedea locurile de care se îndrăgostise.”
Şi actorilor le-a plăcut ideea de a filma pe străzile oraşului New York. “Îmi place să lucrez acolo şi faptul că New Yorkul este un oraş imprevizibil,” recunoaşte Ruffalo. “El are o viaţă proprie, iar dacă i te împotriveşti, oraşul te va ucide. Dar dacă te laşi dus de val, ţi se pot întâmpla lucruri magice. E un loc special pentru artişti şi pentru îndrăgostiţi, iar pentru povestea noastră se potriveşte de minune.”
“Vremea a fost cam caldă şi umedă, dar ne-am simţit bine acolo,” recunoaşte Levine, care a crescut şi şi-a clădit cariera în sudul Californiei. “Înainte nu mă împăcam cu New York-ul,” spune el. “Totuşi mi-am dorit întotdeauna să am o experienţă de neuitat la New York. Filmările pentru acest film reprezintă cea mai lungă perioadă de şedere a mea la New York, iar la încheiere am simţit că am avut parte de experienţa pe care mi-o doream. Pot să spun cu mâna pe inimă că am petrecut de minune, iar asta m-a făcut să gândesc că ‘aş putea s-o repet!’”
Corden, care a obţinut premiul Tony pentru cea mai bună interpretare la scurtă vreme după ce a inceput să joace în film, a avut şansa de a se obişnui cu New York-ul şi prin urmare a întâmpinat cu entuziasm turnarea acestui film. “M-au trecut fiorii,” recunoaşte el. “Eu sunt unul dintre marii fani ai New York-ului. Imi plac multe dintre filmele care se petrec la New York. Am stat acolo o vreme şi am văzut echipe de filmare pe stradă, ceea ce m-a făcut să gândesc: ‘să filmezi la New York trebuie să fie cel mai grozav.’ Sunt încântat să spun că nu am fost dezamăgit. A fost ca un fel de vis care a devenit realitate.”
“Mă dau în vânt după cântecele de inimă albastră,” afirmă Corden. “Am o mulţime şi de fiecare dată când le ascult, mă cuprinde nostalgia. Asta e cea mai mare calitate a muzicii, că te transportă în altă lume. Deseori simţi că atunci când îţi e frântă inima, sau eşti disperat, muzica te ajută să-ţi dai seama că un străin, complet necunoscut ţie, ar putea avea acelaşi sentimente ca şi tine.”

Având la activ două filme care folosesc în mod creativ şi novator muzica, Carney reflectează asupra genului cinematografic pe care pare să-l fi reinventat. “Îmi plăceau muzicalurile când eram tânăr. Îmi dădeau bucurie,” îşi aminteşte el. “Este un lucru greu de realizat în cinematografia de azi. Industria are tendinţa de a face filme grandioase, dar care sunt universal valabile sau fără o identitate concretă… Toate ar fi bune, dacă trendul un i-ar dezavantaja pe cei care vor să vadă altceva, care nu vor să-I vadă doar pe Batman sau Transformers. Muzicalul este chiar la mijloc. El poate fi un film despre lucruri concrete şi interesante. Muzica este un element universal care reuneşte individualităţile din public. Fiecare vrea să trăiască experienţa aflându-se în mijlocul publicului, fără însă a-şi primejdui propria estetică.”
“Pare greu de acceptat,” concluzionează Levine, “dar filmul pune această întrebare: poate un cântec să-ţi salveze viaţa? Eu cred că energia pe care o simţi atunci când asculţi un cântec la care vibrezi emoţional, îţi poate schimba viaţa, salvând-o într-un fel. Muzica mi-a salvat viaţa, pentru că o iubesc atât de mult şi pentru că nu ştiu ce m-aş face fără ea.”