FILME 2015

DIN 7 AUGUST 2015 LA CINEMA

Filmul, “Darul”, o producţie a STX Entertainment şi Blumhouse Productions este un thriller psihologic care-ţi îngheaţă sângele în vine, învârtindu-ţi cu viteză ameţitoare rotiţele minţii.

Producătorii săi sunt Jason Blum şi Rebecca Yeldham, care au colaborat cu actorul, scenaristul, producătorul şi pentru prima oară regizorul Joel Edgerton (The Great Gatsby, Zero Dark Thirty, Warrior).
Filmul pune o întrebare simplă: Ce s-ar întâmpla dacă o persoană pe care ai nedreptăţit-o de mult ar apărea din nou în viaţa ta, printr-o simplă întâmplare?
Simon (Jason Bateman) şi Robyn (Rebecca Hall) sunt un cuplu de tineri cărora viaţa le mersese ca pe roate până când o întâlnire întâmplătoare cu un fost coleg de liceu de-al lui Simon le-a întors totul pe dos. Simon nu-l recunoaşte de la început pe Gordo (Joel Edgerton), dar după o serie de întâlniri neprevăzute şi nedorite, ca şi după mai multe cadouri misterioase, iese la suprafaţă un secret teribil, vechi de mai bine de 20 de ani.
Când Robyn află adevărul tulburător despre ceea ce se întâmplase între Simon şi Gordo, ea începe să se întrebe: cât de bine îi cunoaştem pe cei mai apropiaţi oameni din viaţa noastră şi este posibil ca trecutul să fie dat uitării cu adevărat?
Recunoscut pentru trecutul său legat de camera de filmat, Edgerton, şi-a început de fapt cariera ca realizator de film în Australia, punând în 1996 bazele casei Film Collective Blue Tongue Films alături de alţi creatori cu idei similare. Echipa (care-i include şi pe regizorii David Michod şi Nash Edgerton) a scris, regizat şi produs o mulţime de titluri prestigioase printre care se numără: Animal Kingdom, The Square, Wish You Were Here, Hesher, sau The Rover. În colaborare cu această echipă, Joel a scris şi regizat câteva filme de scurt metraj, a scris scenariul pentru The Square, înainte de a scrie filmul regizat de Matthew Saville, Felony, în care a şi jucat şi pe care l-a şi produs.
Darul, reprezintă debutul regizoral al lui Edgerton. După ce şi-a dorit multă vreme să regizeze filme, era important ca el să dezvolte un proiect de debut care să aibă personaje puternic conturate, interpretate de actori inteligenţi şi care să promoveze idei şi teme prolifice. El este un fan al filmelor inteligente, cu intrigă complexă, care-i aduc aminte de thrillerele şi filmele de suspans pe care le adora încă din adolescenţă.
Având în desfăşurare numeroase alte proiecte de scenarii de film în Statele Unite, cariera de realizator de film a lui Edgerton continuă să crească.
Alături de Edgerton, producătorii Rebecca Yeldham (Kite Runner, The Motorcycle Diaries, On the Road) şi Jason Blum (Insidious, Paranormal Activity, Whiplash), conduc o echipă de creaţie excepţională: imaginea e realizată de Eduard Grau (A Single Man, Buried, The Awakening), scenografia îi aparţine lui Richard Sherman (Beautiful Creatures, Kinsey, Things We Lost in the Fire) iar montajul lui Luke Doolan (Animal Kingdom) – toţi aceştia au conlucrat pentru a crea un thriller stilat, palpitant, un succes artistic, dar şi comercial.

PRODUCŢIA
Pentru mine, “Darul” a început de la o premisă simplă: ce s-ar întâmpla dacă un licean violent şi-ar reîntâlni victima după mai mult de 15 ani de la terminarea liceului? Care ar putea fi efectul unei astfel de întâlniri neaşteptate? Cât de mult ar putea fi prezentul influenţat de trecut? Cum ar putea trecutul, nedecontat încă, să distrugă echilibrul prezentului?—Joel Edgerton
Oamenii îşi văd trecutul prin prisma propriilor lor experienţe. Ceea ce pentru unii poate părea o glumă nevinovată, pentru alţii poate constitui o traumă adâncă. În orice caz, cei mai mulţi dintre oameni merg mai departe, uită sau îngroapă supărările cauzate de ceilalţi sub nenumărate experienţe şi lecţii pe care le oferă viaţa. Dar ce s-ar întâmpla dacă persoana de care ţi-ai bătut joc nu ar putea să meargă mai departe, uitând răul făcut? Acţiunea ta se poate păstra în amintirea persoanei ca într-o carapace, pentru că n-a fost niciodată recunoscută, niciodată iertată.
Ce-ar fi ca cineva din trecutul tău să te forţeze să te confrunţi cu ceva pe care ai încercat să-l ascunzi, inclusiv faţă de tine însuţi?
Există persoane incapabile să uite şi să ierte, care aşteaptă momentul critic când furia şi resentimentele lor dau în clocot. The Gift explorează impactul pe care-l poate avea trecutul negativ a două persoane asupra prezentului lor şi victimele colaterale pe care le creează acest trecut.
“Mă interesa ce se întâmplă când o astfel de rană nu se închide; e bine sau e rău să scormoni prin trecut,” se întreabă scenaristul/ regizorul Joel Edgerton, “iar acesta e chiar punctul de pornire al povestirii.” Edgerton a fost intrigat de ideea că dacă nu rezolvi problemele trecutului, rănile ar putea fi redeschide la momentul unei întâlniri întâmplătoare. Filmul oferă posibilitatea de a aprofunda aceste întrebări prin prisma unui thriller psihologic.
Pe scurt, filmul vorbeşte despre consecinţe, culpabilitate şi asumarea responsabilităţii pentru acţiunile proprii. În esenţă, DARUL este o poveste despre efectele pe care le poate avea faptul că uneori suntem lipsiţi de responsabilitate.
“Avem un cuplu,” relatează producătorul Jason Blum, “care duce o viaţă liniştită până când personajul lui Joel, ‘Gordo,’ intră în viaţa lor. Se dovedeşte că Gordo şi personajul interpretat de Jason Bateman, ‘Simon,’ au fost colegi de şcoală acum mulţi ani. Gordo pare destul de prietenos, deşi puţin cam ciudat... dar pe măsură ce avansăm în intriga povestirii, ne dăm seama că tot ceea ce am crezut la începutul filmului este neadevărat.”
„Darul” începe obişnuit, concentrându-se asupra unui cuplu care se află pe culmile succesului profesional şi personal, în care Simon suie cu uşurinţă ierarhia profesională, iar el şi Robyn aşteaptă să se mute în casa pe care o visau de mult pentru familia lor.
“Începutul povestirii e foarte simplu, fără elemente negative,” explică producătoarea Rebecca Yeldham, “dar în curând, groaza şi tensiunea îşi fac loc făcându-i pe spectatori să devină nervoşi şi să se întrebe ce va mai ieşi la iveală.”
Eleganţa prezentării graduale a terorii se datorează măiestriei cu care Edgerton a scris scenariul. Un scriitor cu experienţă, care a început să scrie nuvele acum peste douăzeci de ani şi s-a bucurat de afilierea sa la colectivul australian de creaţie, Blue Tongue Films, Edgerton nu s-a ferit niciodată de personajele complicate sau de naraţiunile grave. Dimpotrivă, scriitorul australian îmbrăţişează idei şi subiecte care nu sunt de loc facile, ci dimpotrivă examinează probleme morale profunde, chiar nebuloase, pe care majoritatea oamenilor le întâmpină de obicei la răscruce de drum.
“Nu poţi ieşi uşor din încurcătură,” afirmă Rebecca Hall, care o interpretează pe ‘Robyn,’ “Oamenii nu se împart în categorii atât de simple, cum ar fi : “cei buni, cei răi sau victimele”.”
“Lucrurile se mai modifică, sau deviază, ca în realitate,” spune Jason Bateman, care-l interpretează pe ‘Simon,’ “Iar tu, ca spectator, te întrebi cine e ticălosul şi cine e victima, sau dacă personajele au meritat ceea ce li s-a întâmplat.”
“Fiecare dintre noi se prezintă în mai multe versiuni,” continuă Hall, “care variază în funcţie de cine ne sunt interlocutorii, sau de cât de mult vrem să dezvăluim despre noi înşine.”
Ceea ce mi se pare realmente interesant la Robyn este faptul că ea ştie că soţul ei are un secret, iar ea se luptă să-l descopere.”
“Joel este un scriitor şi un povestitor extrem de puternic. Mi-a plăcut scenariul şi de aceea m-am simţit obligat să mă implic în proiect,” recunoaşte Yeldham.
“Filmul nu este chiar un horror,” adaugă Blum, “sau cel puţin nu este ca horror-urile cu care suntem obişnuiţi. Scenariul este extrem de original. Mi-a plăcut – era dens şi se citea ca un roman.”
Ceea ce face ca un horror de această factură să aibă priză la public este ideea că unele circumstanţe extraordinare sunt posibile şi în viaţa reală. Spaima izvorăşte din faptul că situaţia este perfect posibilă în mediul în care trăim şi noi – este uşor să ni-i închipuim pe Simon, Robyn şi Gordo ca pe nişte oameni obişnuiţi, pe care-i cunoaştem şi-i întâlnim în fiecare zi—sau chiar ca pe oameni cu vieţi asemănătoare cu ale noastre. Aceste premise sunt izvorul unei spaime mai sofisticate şi mai subtile decât teama obişnuită.
“Doi soţi cumsecade deschid uşa unui străin,” explică Edgerton, “care apoi le transformă viaţa într-un haos. Aşa începe totul, dar nu tot aşa se va termina.
“Este un scenariu foarte bine scris,” exclamă operatorul Eduard Grau, “toate personajele se schimbă, afectându-i totodată pe cei din jur, pe care-i consideram obişnuiţi sau apropiaţi.”
“Povestirea te captivează,” recunoaşte Yeldham, “Crezi că intri într-o lume normală şi familiară, dar apoi, pas cu pas, tensiunea sporeşte până când devine insuportabilă, iar spectatorul stă ca pe ghimpi.”
“Joel a adunat o echipă de artişti, creatori, care puteau crea thrillerul elegant şi sofisticat pe care voiam să-l facem,” continuă Yeldham, “Ceva cu greutate, anvergură, care să aparţină unui adevărat filon clasic.”
“El vroia să facă un thriller psihologic clasic,” explică Grau, “care să aibă şi aspect contemporan.”
Unul dintre cele mai contrariante aspecte ale povestirii şi un factor aproape palpabil în crearea tensiunii este ideea că în timp ce noi ne vedem de viaţa noastră cotidiană, unele forţe ale întunericului se pun în mişcare fără ca noi să ne dă seama. În toţi anii aceia, pe care Simon i-a petrecut construindu-şi viaţa de adult, Gordo se afla acolo, dându-i târcoale...