FILME 2018

DIN 20 IULIE 2018 LA CINEMA


Dacă ai o problemă şi n-ai la cine să apelezi, te va ajuta Robert McCall – el este The Equalizer. McCall îi salvează pe cei agresaţi, exploataţi şi oprimaţi, pedepsindu-i pe cei vinovaţi, fără drept de apel. Dar atunci când cei din trecutul întunecat al lui McCall îi atacă pe cei apropiaţi lui, el va avea nevoie de toate abilităţile de care se poate prevala pentru a învinge. De data aceasta el se va afla faţă în faţă cu asasini profesionişti, care nu se vor da în lături de la nimic pentru a-l distruge. Denzel Washington reia unul dintre rolurile sale originale, abordând pentru prima dată în cariera sa o serie de filme cu acelaşi erou.
Columbia Pictures prezintă o producţie Escape Artists / Zhiv / Mace Neufeld, The Equalizer 2. Rolurile principale sunt interpretate de Denzel Washington, Pedro Pascal, Ashton Sanders, acompaniaţi de Bill Pullman şi Melissa Leo. Regia filmului poartă semnătura lui Antoine Fuqua. Producătorii sunt: Todd Black, Jason Blumenthal, Denzel Washington, Antoine Fuqua, Alex Siskin, Steve Tisch, Mace Neufeld, Tony Eldridge, şi Michael Sloan. Scenariul este scris de Richard Wenk şi se bazează pe un serial de televiziune creat de Michael Sloan şi Richard Lindheim. Producătorii executivi sunt Molly Allen şi David Bloomfield. Imaginea poartă semnătura lui Oliver Wood, iar scenografia pe cea a lui Naomi Shohan. Montajul a fost realizat de Conrad Buff, ACE. Designerul de costume este Jenny Gering. Muzica a fost compusă de Harry Gregson-Williams. Aranjamentele muzicale au fost realizate de Jabari Ali.
The Equalizer 2 a fost considerat film de adulţi în SUA, de către Motion Picture Association of America din cauza secvenţelor cu violenţă fizică şi de limbaj şi a folosirii drogurilor. Filmul va rula în cinematografele din toată lumea, începând cu 19 iulie 2018.

DESPRE FILM
“Cred că oamenilor le place legenda conform căreia un justiţiar de acest gen ar putea exista cu adevărat. McCall este un fel de înger întunecat – un înger care ar putea coborî din cer pentru a face dreptate celor năpăstuiţi şi pentru a-i pedepsi pe cei vinovaţi,” explică Antoine Fuqua, care face echipă cu Denzel Washington pentru a patra oară, după ce au conlucrat cu succes la filmele Training Day, The Magnificent Seven, şi primul film Equalizer. “El şi-a găsit un scop în viaţă, acela de a deveni un fel de braţ înarmat al justiţiei.  Până acum, el făcuse dreptate unor oameni oarecare.  Dar atunci când este ucis un apropiat al său, McCall ia calea răzbunării atât pentru prietenul ucis cât şi pentru sine.”
Din punctul de vedere al lui Washington, McCall reuşeşte prin simplitate: “El se ascunde la vedere, este un om absolut obişnuit,” susţine actorul dublu-premiat cu Oscar. De data aceasta, el merge mai departe; îngerul răzbunării care a luptat pentru dreptatea unor oameni necunoscuţi, duce de data aceasta o luptă mai personală ca oricând. “Când îl cunoaştem pentru prima oară pe McCall, el încearcă să-i ajute pe cei care nu se pot apăra singuri, dar de data aceasta, lupta devine personală.”
Ceea ce este remarcabil la The Equalizer 2 este faptul că e prima serie în care joacă Denzel Washington. “Lucrez în branşă de patruzeci de ani, dar n-am făcut niciodată un rol de două ori,” spune el. “Plăcerea mea e să fac ceva inedit. Când a venit vorba despre acest nou scenariu, s-a conturat o relaţie a lui McCall cu Susan, personajul interpretat de Melissa Leo şi cu Miles, băiatul interpretat de Ashton Sanders. Acest film ne vorbeşte despre o experienţă personală a lui McCall întrucât sunt afectate persoane pe care el le-a acceptat în viaţa lui. În trecut el nu avea nicio legătură personală, dar acum, când s-a apropiat de aceşti oameni, această lovitură a fost cu atât mai grea.”
Pentru Fuqua şi producătorii filmului, faptul că McCall devine implicat personal în această luptă constituie forţa motrice a acţiunii. “La primul film, nu m-a mirat faptul că oamenii veneau să-l vadă pe Denzel, ci faptul că ei au reacţionat la ideea de justiţie mai mult ca la orice,” susţine Fuqua. “Cred că oamenii nu se simt complet stăpâni pe vieţile lor şi ar dori să le vină şi lor în ajutor un personaj providenţial, ca şi McCall, care să-i pună măcar pe calea cea bună, dacă nu va putea să le rezolve toate problemele.”
În The Equalizer 2, aflăm multe dintre secretele lui McCall – aflăm despre abilităţile sale, despre pregătirea pe care o are, despre soţia sa şi relaţia cu Susan Plummer. “McCall se luptă încă cu trecutul său, cu traumele pe care le-a trăit, moartea soţiei şi ceea ce ajunsese el după moartea acesteia,” susţine Fuqua.

DENZEL WASHINGTON & REGIZORUL ANTOINE FUQUA
“Denzel Washington dă totul din el pentru rolul pe care-l face, ca actor,” spune Antoine Fuqua. The Equalizer 2 este cea de-a patra colaborare a lui Denzel Washington cu Fuqua. Celelalte filme la care au cooperat - Training Day, The Equalizer şi The Magnificent Seven – au avut succese atât la critică cât şi la box office, iar Washington a primit un Oscar pentru interpretarea rolului din Training Day. “Mă fascinează să-l privesc pe Denzel la lucru. El progresează tot timpul şi încearcă să facă totul mai bine decât data trecută. Ai putea să crezi că cineva ca el ar putea ajunge la un stadiu în care să se mai şi relaxeze – căci doar e Denzel Washington! Dar el un se comportă în felul ăsta. Denzel va fi primul care-ţi va spune: ‘Eu nu sunt un star, eu sunt un actor.’ Felul lui de a fi mă provoacă, mă inspiră.”
Fuqua – care n-a făcut nici el până acum un sequel (o serie), consideră că sosise timpul pentru aşa ceva, din mai multe motive. “Cred că lui Denzel îi place cum scrie Richard şi îi place misterul lui Robert McCall,” afirmă regizorul. “Ne-am simţit foarte bine când am turnat primul film cu Robert McCall. “În plus, Robert McCall seamănă foarte mult cu Denzel ca persoană,” continuă Fuqua. “Denzel n-ar vrea ca eu să vorbesc despre asta pentru că nu vrea să tragă spuza pe turta lui, dar în realitate el ajută pe foarte mulţi oameni aflaţi în nevoie. El m-a învăţat un lucru pe care l-a învăţat, la rândul lui, de la Nelson Mandela: un cioban îşi mână turma de la spate şi nu din faţă. El a preluat această idee şi-i ajută pe oameni să meargă înainte. Cred că acest lucru era important de subliniat şi în creionarea personajului Robert McCall.”
Într-un fel, acest lucru este exprimat de cărţile pe care le citeşte McCall. Personajul citeşte o carte a lui Ta-nehisi Coates, intitulată ’ Between the World and Me’, iar el îi sugerează şi lui Miles (interpretat de Ashton Sanders), un tânăr care locuieşte în acelaşi bloc, să facă la fel. Aceasta a fost o alegere inspirată din realitate, după cum mărturiseşte scenaristul Richard Wenk. “În perioada în care lucram împreună pe scenariu, Denzel mi-a dat această carte s-o citesc,” relatează el. “Am citit cartea şi apoi am comentat valoarea ei împreună cu Denzel. Ne-am hotărât să înlocuim cartea pe care o citea înainte personajul cu Between the World and Me. E o carte plină de semnificaţie, care a conferit personajului interpretat de Denzel o conştiinţă socială care se face simţită în relaţia dintre McCall şi personajul lui Ashton. ”Wenk, care a scris scenariile filmelor la care au lucrat Washington şi Fuqua, The Equalizer şi The Magnificent Seven, afirmă, “Cred că dacă lucrezi cot la cot cu oameni de talentul celor doi, vei fi impulsionat să fii şi tu mai creativ şi mai deştept. Vei dori să-i dai lui Antoine, al cărui stil vizual este unic, o frescă suficient de valoroasă încât să-l ajute pe el să o ridice la un nivel superior. Iar în privinţa lui Denzel, care e unul dintre cei mai mari actori ai generaţiei sale, trebuie să ai grijă atunci când scrii secvenţele cu dialoguri.”
“Antoine şI cu mine am avut mare succes împreună,” spune Washington – subliniind că succesul nu a fost numai de natură comercială. “El realmente ştie cum să facă un film de o asemenea factură.”
“Stilul lui de acţiune este atât de unic şi de special, iar dacă îl asociezi şi cu o poveste de calitate, atunci obţii ceva magic!” “E aproape ca un acordeon. Antoine ştie când să-l strângă şi când să-l desfacă, când să-l facă să sune mai tare şi când mai încet.”
Fuqua a lucrat împreună cu Jeff Dashnaw, coordonatorul de cascadorii, pentru a folosi abilităţile şi talentele unice ale lui Washington. “Viteza de reacţie a lui Robert McCall este foarte mare, aşa încât a trebuit să filmăm în mai multe reprize – pentru că dacă am fi turnat totul dintr-o dată, nu s-ar mai fi văzut mişcările lui,” susţine Dashnaw. “Denzel îşi mişcă mâinile cu mare viteză şi prinde repede coregrafia secvenţelor de acţiune. El boxează de când a devenit adult, aşa încât noi nu am făcut decât să adăugăm la evoluţia lui câteva alte discipline sportive. În plus, Mick Gold, coregraful de lupte a introdus în film şi aptitudinile sale speciale, pentru a-i da o turnură aparte.”
Pentru a-i aduce pe spectatori în lumea lui Robert McCall, Fuqua foloseşte ceea ce el numeşte “Equalizer-vision.” “Inima lui îşi micşorează ritmul, pupilele i se dilată, iar vederea lui devine mai ascuţită. El percepe cu rapiditate tot ceea ce se află în încăpere. Violenţa devine zona lui de confort,” susţine Fuqua. “El poate evalua dintr-o privire tot ceea ce se află în încăpere – detectează pe loc punctul slab al adversarului, află imediat unde se află armele de luptă. De fapt, în mâinile lui totul poate deveni o armă – stiloul, coala de hârtie, o agrafă.”
The Equalizer 2, explică Fuqua, a fost o ocazie de a explora viaţa unui asemenea om. “Dacă el se simte la largul lui în lumea violenţei, cine poate să-i ofere echilibrul?” întreabă el. “Dacă aceşti oameni violenţi sunt lăsaţi să facă tot ceea ce le trece prin minte, cine i-ar mai putea ajuta? Pentru McCall, această persoană ar putea fi Susan Plummer – ea îl înţelege, ea l-a scos la lumină din tenebre, ea îi dă tot ce are nevoie pentru a funcţiona. El o iubeşte – este singurul om din lume pe care-l iubeşte, în afara soţiei sale. Aşa că moartea ei constituie ceva extrem de personal pentru el.”

RECREAREA UNUI URAGAN DE GRADUL 5
“Când am citit scenariul prima dată şi am citit cuvântul hurricane, m-am gândit, ce naiba fac? Cum să scot asta la capăt?” relatează zâmbind Fuqua.
Scenaristul Richard Wenk a conceput actul trei al filmului ca derulându-se în timpul unui uragan de gradul 5. El relatează, “În primul film, ne aflam într-un Home Mart, care avea patru pereţi. De data aceasta vroiam să fie ceva mai grandios, aşa că ne-a venit ideea că eroul principal se întoarce acasă în timpul unui uragan. Şi pentru că toată lumea fusese evacuată, presupuneam că nu vor mai fi victime colaterale, în afară de cele vizate de McCall.”
Producţia s-a hotărât să amplaseze uraganul la Marshfield, în apropierea Brant Rock, care se află pe coasta de sud a Massachusetts, la circa o oră de mers cu maşina până în suburbiile oraşului Boston. Având loc în timpul zilei, ne-a luat aproape o lună până am realizat toate secvenţele legate de uragan.
“Am pus stăpânire pe întreg oraşul,” relatează Fuqua. “Am amplasat tot felul de obiecte peste tot, pe maşini, aveam jeturi de apă care se mişcau tot timpul, tancuri gigantice de apă de 10-15metri înălţime, care trebuia să creeze impresia unui val uriaş care se izbeşte de pereţi, molozul zboară peste tot, actorii sunt uzi leoarcă… şi fiindcă e uragan, nu poţi să foloseşti lumina soarelui, iar dacă iese soarele trebuie să aştepţi să vină un nor. Nu poţi să auzi replicile din cauza zgomotului produs de ventilatoare, dar actorii trebuie să-şi continue jocul.”
În ciuda tuturor vicisitudinilor, Fuqua a făcut cât a putut de multe filmări cu camera. “Nu ai cum să ştii dacă efectele vizuale ar fi capabile să redea ceea ce vrei tu să arăţi pe ecran. Dacă arăţi amănunte cum ar fi obloanele caselor care se mişcă din cauza vântului, nu trebuie să foloseşti efecte vizuale pentru asta.”
Coordonatorul de efecte speciale Jeremy Hays şi echipa sa s-au ocupat de redarea cât mai veridică a uraganului. El îşi aminteşte, “Am vizionat o mulţime de imagini luate în timpul Uraganului Sandy, la Brant Rock. Valurile şi vântul constituiau elementele cheie ale peisajului.” Si echipa a vizionat sute de ore de înregistrări ale unor uragane reale, pentru ca să ştie cum trebuie să arate imaginile filmului la care lucrau.
“Antoine vroia să creeze senzaţia de val după val, după val, aşa încât noi a trebuit să construim un sistem cu rezervoare în formă de conuri care alimentau tunurile de apă,” continuă Hays. “Apoi am folosit nişte compresoare de mare capacitate, care asigurau aerul comprimat pentru tancurile cu apă. Am avut 24 de tunuri de apă pe care le puteam îndrepta în orice direcţie vroiam, în funcţie de locul unde era amplasată camera de filmare.”
Pentru a crea vântul, Hays şi echipa sa au folosit maşini la fel de puternice. “În oraş am instalat 12 maşini de vânt în diferite locaţii,” îşi aminteşte Hays. “Cel mai mare ventilator a fost cel de 480 de volţi, care e de regulă folosit pentru curăţarea tunelurilor şi care poate imprima aerului o viteză de 80 de mile pe oră. De asemenea am folosit cel puţin 2-3 saci cu o capacitate de câte 55 de galoane, plini cu frunze, care odată aruncate în bătaia ventilatoarelor dădeau impresia că toate gunoaiele şi molozul pluteau prin aer ca nişte fulgi.”
Într-o etapă ulterioară, efectele vizuale au adăugat bucăţi mai mari de tencuială şi materiale de construcţii, ca să dea amploare efectelor uraganului. “Aceasta a fost cea de-a cincea colaborare a mea cu Antoine, iar filmele noastre devin din ce în ce mai bune,” spune coordonatorul de efecte vizuale, Sean Devereaux. “Dacă îi arăt ceva la care lucrez şi care mi se pare potrivit, el exclamă: ‘Exact asta vreau!’ şi pe dată ne apucăm să punem ideea în aplicare. În momentul acesta pot spune că-i înţeleg foarte bine viziunea şi colaborăm foarte bine cu echipa.”
Hays şi Devereaux consideră că dacă publicul nu le va observa eforturile, fiind captivat de acţiune şi lupte – atunci acesta va fi un semn bun, iar ei se vor simţi mulţumiţi.
În ceea ce priveşte ventilatoarele uriaşe care băteau direct spre el, în timp ce străzile erau pline de ambarcaţiuni, Pedro Pascal exclamă râzând: “A fost bun pentru rol! Brant Rock părea devastat, iar tu te aflai în mijlocul evenimentelor. Când se striga ‘motor,’ nu mă gândeam decât la posibilitatea de a fi pus la pământ de vijelie în timp ce încercam disperat să fac câţiva paşi spre cameră. Mie mi se părea chiar foarte real!”