FILME 2018

DIN 2 NOIEMBRIE 2018 ÎN CINEMATOGRAFE

Chiar şi după 25 de ani, îndrăgitul serial Goosebumps nu pare a deveni prea înfricoşător.
În total s-au tipărit 400 milioane de cărţi, care au fost traduse în 35 de limbi.
Nenumăratele fantome, spaime şi râsete ale milioanelor de copii şi adulţi, au făcut ca R.L. Stine să fie considerat unul dintre cei mai bine vânduţi autori de cărţi pentru copii din istorie.
În plus, numărul de fani ai serialului sporeşte, iar criticile favorabile continuă.

Iar acum, după hit-ul Goosebumps care a adunat încasări de peste 150 de milioane dolari, a apărut urmarea încântătoare, Goosebumps 2: Halloween bântuit, care va fi lansat chiar înainte de Halloween, oferind spectatorilor un regal cinematografic plin de poante şi aventuri care se adresează tuturor vârstelor.

Goosebumps 2: Halloween bântuit îi plasează pe membrii familiei Quinn – eleva de liceu SARAH (Madison Iseman), frăţiorul ei de şcoală generală, SONNY (Jeremy Ray Taylor), şi mama lor, KATHY (Wendi McLendon-Covey) – într-o nouă serie de evenimente palpitante şi pline de haz. Sonny şi colegul său, SAM (Caleel Harris) sunt prieteni buni şi obişnuiesc să adune, ca şi “Junk Brothers,” lucruri pe care alţii obişnuiesc să le arunce. Dar aceasta este o activitate care îi aduce, din nefericire, în braţele lui SLAPPY (Avery Lee Jones), ventrilocul răutăcios dintr-o carte Goosebumps, care este o marionetă.
La început, Slappy pare a nu dori altceva decât să facă parte din familia Quinn, dar atunci când lucrurile merg prea departe, Sarah, Sonny şi Sam îşi dau seama că păpuşa periculoasă trebuie oprită. Respins de către familia Quinn, Slappy decide să-şi alcătuiască propria sa familie, readucându-i la viaţă pe prietenii săi de Halloween – inclusiv pe Ogre WALTER (Chris Parnell).
În timp ce Halloween-ul transformă oraşul lor liniştit într-o harababură cu monştri, şi creaturi stranii, cum ar fi urşi giganţi de cauciuc sau pitici ciudaţi de gradină, Sarah, băieţii şi vecinul lor, d-l CHU (Ken Jeong) îşi adună puterile pentru a o salva pe Kathy şi întreg oraşul din ghearele lui Slappy şi ale planului său malefic.
Columbia Pictures şi Sony Pictures Animation prezintă o producţie a Original Film / Scholastic Entertainment Inc. / Silvertongue Films, Inc., Goosebumps 2: Halloweenbântuit. Rolurile principale sunt interpretate de Wendi McLendon-Covey, Madison Iseman, Jeremy Ray Taylor, Caleel Harris, Chris Parnell şi Ken Jeong. Regia e asigurată de Ari Sandel, iar producţia de Deborah Forte şi Neal H. Moritz. Scenariul îi aparţine lui Rob Lieber, iar povestirea lui Rob Lieber şi Darren Lemke. Ele sunt inspirate de cărţile Goosebumps, scrise de R.L. Stine. Producătorii executivi sunt Timothy M. Bourne şi Tania Landau. Imaginea este realizată de Barry Peterson. Scenografia îi aparţine lui Rusty Smith. Montajul este realizat de David Rennie, ACE şi Keith Brachmann. Designerul de costume este Salvador Perez. Muzica este semnată de Dominic Lewis.

CUM SĂ-ŢI REPRIMI ŢIPETELE DE UIMIRE
După succesul fantastic al primului film Goosebumps, realizatorii celui de-al doilea film s-au gândit să nu se mai limiteze la cele 200 de cărţi Goosebumps, ci să aducă pe ecran o poveste originală, o aventură inspirată din mult îndrăgita serie. Povestea începe cu trei copii, care trebuie să-şi salveze familia şi oraşul din ghearele uneia dintre cele mai cumplite creaţii ale scriitorului R.L. Stine, SLAPPY, un geniu al haosului.
R.L. Stine a declarat: “Nimeni nu m-a învăţat formula după care se scriu cărţile. Formula valabilă pentru Goosebumps este să-i faci pe copii cât mai credibili. Dacă ai asigurate personajele, poţi să te joci cum vrei cu intriga.”
În ceea ce priveşte moştenirea pe care o lasă, Stine îi încurajează pe scenarişti: “E emoţionant să scrii şi să vezi cum creează alţii sau de unde îşi iau inspiraţia – şi în ce direcţie o dezvoltă.”
Cărţile s-au concentrat asupra unor eroi tineri şi curajoşi – copii care n-au pregetat să se opună monştrilor. Rob Lieber i-a onorat pe aceşti copii în scenariul său, iar producţia i-a ales pe cai mai buni actori ca să-i interpreteze: Madison Iseman în rolul lui Sarah, Jeremy Ray Taylor în rolul lui Sonny, iar Caleel Harris în rolul lui Sam. Ei formează un trio de eroi întreprinzători, care după cum spune producătoarea Deborah Forte: “sunt excepţional de talentaţi, reuşind să redea cu brio trăsăturile personajelor pe care le interpretează.”
Wendi McLendon-Covey, în rolul lui Kathz, mama lui Sarah şi a lui Sonny, susţine că aceşti copii au inspirat-o, obligând-o să dea tot ce avea mai bun. “Cel mai bun lucru pe care-l vezi la aceşti copii-actori este faptul că ei îşi interpretează personajele perfect natural, cu inteligenţă şi mult haz,” spune McLendon-Covey. “Ei sunt absolut veritabili şi reuşesc să te atragă în lumea lor hazlie, iar tu ajungi să trăieşti acolo, alături de ei.”
Camaraderia care domnea între ei a molipsit tot platoul, conform celor spuse de producătorul executiv, Timothy M. Bourne. “Din prima zi de lucru, ei s-au armonizat perfect pe platoul de filmare,” susţine Bourne. “Au devenit prieteni instantaneu şi au rămas prieteni până la sfârşitul filmărilor. Era o plăcere pentru toţi să se afle în preajma lor.”
Mai mult, ei au reuşit să devină un fel de familie şi în afara platourilor, susţine Forte, adăugând: “Copiii s-au dedicat rolurilor, iar faptul că s-au împrietenit, atât pe platou cât şi în afara lui, a făcut ca interpretările lor să fie extrem de realiste.”
Forte a continuat: “La baza acestui film se află familia, iar povestea se referă la cât este de greu să te maturizezi. Ea se focalizează pe Sarah şi pe relaţia ei cu mama şi fratele ei, Sonny. Trecând prin aceste peripeţii cu Slappy şi cu toţi acei monştri răi, Sarah ajunge să-şi dea seama că familia ei – mama şi fratele ei – reprezintă tot ce e mai valoros în viaţa sa.”
A crea o aventură plină de haz şi spaimă, este o treabă complexă, care trebuie să înceapă de la vârful echipei de realizatori. Regizorul Ari Sandel se mândreşte cu faptul că a creat un mediu bun de comunicare şi colaborare, la care s-a raliat atât echipa cât şi distribuţia, de-a lungul tuturor fazelor de producţie. Şeful departamentului de make-up, Travis Pates afirmă: “Ari s-a interesat de fiecare element al procesului de producţie. E incredibil faptul că regizorul ştie să fie răbdător şi dornic să lucreze cu fiecare în parte – se vede că el investeşte timp atât în echipă cât şi în procesul de producţie pentru a crea cel mai bun film posibil.”
Chris Parnell afirmă: “Când lucrezi cu un regizor ca Ari, eşti mai încrezător rezultatele muncii tale. El este ca un căpitan de navă. Iar atunci când căpitanul conduce nava bine, îţi face plăcere să te simţi ca un membru al echipajului.”
Chiar şi atunci când există dificultăţi, Sandel reuşeşte să menţină moralul celor îmbarcaţi pe navă. Jeremy Ray Taylor, care-l interpretează pe Sonny, adaugă încă o laudă la adresa lui Sandel: “Ari te face să te simţi bine şi se vede că-i place să lucreze cu copiii. Pe platou domneşte optimismul şi veselia.”
“Ari e incredibil,” susţine Madison Iseman, care o interpretează pe Sarah. “El e autoritar, dar în acelaşi timp ne lasă să ne exprimăm şi propriile idei, iar eu, ca actriţă, apreciez asta foarte mult.”
Sandel trebuia să se asigure că echipa reuşea să atingă ţelul ambiţios pe care şi-l propusese: acela de a aduce la viaţă o lume de monştri specifici Halloween-ului, care te înspăimântă, te uimesc, dar te fac să şi râzi. Era necesară o magie, dublată de multă muncă şi colaborare între designeri şi costumieri talentaţi, artiştii de efecte vizuale, magicienii de efecte speciale, cascadorii, artiştii de machiaj şi mulţi, mulţi alţii. Pentru McLendon-Covey, simbioza acestora trebuia să se realizeze în timp ce ea filma o cascadorie într-o plasă de păianjen, la 7 metri în aer. “Tocmai stăteam într-o seară, în pânza mea de păianjen, când mi-am dat seama cum ar trebui să arate Halloween-ul în realitate,” spune McLendon-Covey. “Şi arăta înspăimântător, dar în sensul bun al cuvântului. Iar efectele trebuie să fie geniale. Mă gândesc cum ar fi dacă te-ar ataca o acadea de Halloween? V-aţi gândit vreodată la aşa ceva? Ei bine, ar trebui să vă gândiţi. Ce-ar fi dacă dovleacul –felinar ar începe să tragă în voi cu fel de fel de proiectile? E uimitor, nu-i aşa?”
Păpuşarul lui Slappy, Avery Lee Jones, spune: “Am avut o familie uriaşă, iar echipelr au lucrat bine în tandem. Lucrurile pe care le-au realizat sunt de-a dreptul magice. Şi e uimitor să vezi cum au fost realizate.”
R.L. Stine este cucerit de imaginaţia şi profesionalismul cu care s-au realizat secvenţele hazlii sau de thriller ale filmului Goosebumps 2: Halloween bântuit. “Sunt uimit de ce au putut face!” exclamă el. “Ar fi trebuit să ştiu despre lucrurile astea, fiindcă am lucrat la mii de spectacole sau filme de televiziune, dar ceea ce au reuşit ei să facă e absolut extraordinar!”
Chris Parnell adaugă: “Filmul are de toate: şi acţiune, şi suspans, umor şi secvenţe clasice de luptă.”

NU ESTE CHIAR O MARIONETĂ
Realizatorii au considerat că protagoniştii filmului nu ar trebui să fie făcuţi din lemn. Dar acest principiu ar putea fi încălcat dacă ne gândim la vedeta necontestată a seriei Goosebumps, Slappy, manechinul ventriloc. Cine altul ar putea să-i determine pe zecile de monştri să creeze haos?
Slappy a apărut pentru prima dată în cartea Goosebumps: Night of the Living Dummy, din 1993. R.L. Stine s-a inspirat după alţi autori, inclusiv Ray Bradbury şi Rod Sterling, dar ideea i-a venit amintindu-şi despre thriller-ele clasice pe care le urmărea cu ani în copilărie. Stine relatează: “În copilărie am văzut un film vechi englezesc, intitulat În negura nopţii, care conţinea trei poveşti de groază – una dintre ele fiind despre un ventriloc a cărui marionetă pune stăpânire pe viaţa ventrilocului şi o distruge. Iar eu cred că acest film englezesc vechi a constituit sursa mea de inspiraţie pentru Slappy.”
În Goosebumps 2: Halloween bântuit, Slappy este interpretat de către actorul Avery Lee Jones, dar performanţa sa fizică este coordonată cu ajutorul a patru marionete, mânuite de cei de la Legacy Effects din Los Angeles. Prima marionetă este “eroul”, o marionetă complet automatizată, care poate fi mânuită cu ajutorul unei telecomenzi, dirijând mişcările ochilor, gâtului şi feţei lui Slappy, care-şi poate roti capul 360 de grade. Membrele îi sunt manevrate cu ajutorul unor braţe telescopice, iar degetele i se pot mişca. Legacy a mers şi mai departe, creând o pereche de mâini animatronice, care pot fi utilizate în acţiunea real-life, exact ca în jocurile video.
Cea de-a doua marionetă este parţial automatizată, fiind cunoscută sub numele de versiunea animatronică “simplă” -- acest Slappy are gura mecanică, iar ochii, sprâncenele şi pleoapele i se pot mişca. Cea de-a treia este marioneta “cascador”, o versiune din cauciuc, cu ochii realizaţi în 3D, care pare identică cu celelalte versiuni, dar care poate suporta forţe de presiune şi torsiune asupra corpului. Aceasta e marioneta care poate fi mânuită de copii, fiindcă e cea mai uşoară şi nu se sparge. Ultima marionetă este de fapt marioneta originală, o păpuşă ventriloc, care a fost folosită în primul film Goosebumps.
Madison Iseman afirmă: “E ciudat să-l vezi pe Slappy în primul film şi apoi să joci împreună cu el, pentru că este la fel de înfricoşător ca şi pe ecran,” susţine actriţa. “Eu mă aştept să prindă viaţă şi să înceapă să vorbească! Avem însă o mulţime de Slappy – Slappy de cauciuc, Slappy mecanică – sunt o mulţime de marionete Slappy pe platou.” În ceea ce priveşte interpretarea păpuşii, Iseman îl laudă pe Jones. “El îl interpretează magistral pe Slappy – este chiar impresionant.”
În ceea ce o priveşte pe marioneta malefică, Jones a înţeles că acest personaj este un efect vizibil pe platoul de filmare, nu unul digital. Jones spune: “Mi-a plăcut să joc rolul marionetei ştiind că nu e un desen animat. Slappy e real. Actorii au cu cine interacţiona, iar această interacţiune e cu siguranţă mai mare decât cea cu un personaj făcut din desene animate.”

CREATURILE
Intriga filmului Goosebumps 2: Halloween bântuit face ca personajele din Wardenclyffe, New York, să se multiplice exponenţial atunci când locuitorii acestei aşezări inventate au dat nas în nas cu nişte creaturi de Halloween, pe care Slappy le-a adus la viaţă. Pentru a menţine imaginea realistă a filmului, realizatorii au folosit o combinaţie de acţiune live şi animaţie pe calculator.
Regizorul Ari Sandel, “Exact asta e dificultatea atunci când vrei să realizezi o scenă de Halloween. Odată ce am hotărât care sunt regulile, am putut să alegem monştrii şi decorurile cele mai potrivite, iar toate piesele şi-au găsit locul în acest mozaic.”
Să creezi monştri reali care să coexiste pe ecran cu versiunile lor computerizate nu e un lucru uşor. Multe dintre şedinţele de creaţie au reunit pe realizatori cu departamentele de coafură, machiaj sau costume, pentru că trebuia să hotărâm cum să arate sutele de idei pe care le aveam pe hârtie. Unul dintre artiştii cei mai implicaţi a fost Bill Johnson, care crea machiajele acestor monştri. Odată ce echipa de creaţie s-a hotărât cum trebuie să arate monştrii, Bill şi echipa lui au luat mulajele faciale ale tuturor actorilor care îi interpretau pe monştri, astfel încât să creeze nişte măşti care să le vină bine. Acest proces a durat câteva săptămâni.
Unul dintre cele mai importante elemente era să-i sincronizăm permanent pe monştri cu restul filmului – sălbatici şi păroşi, dar nu foarte înspăimântători. Era mai bine să provocăm cascade de râsete sau uimire totală, decât să-i facem pe spectatori să-şi acopere ochii de groază. Pates adaugă, “Vroiam să dăm viaţă personajelor, să le dăm substanţă, pentru a fi şocante, dar nu chiar sinistre şi pline de sânge.”
Cei care l-au ajutat pe Pates să creeze monştrii au fost Legacy Effects şi şeful departamentului de machiaj, Matt Sprunger. Împreună, ei au creat proteze şi machiaje care să dea o nouă imagine monştrilor din Goosebumps, transformând Halloween-ul într-o sărbătoare veşnică, conform dorinţei lui Slappy.
De exemplu, întrucât planul lui Slappy includea mumii animate, echipele de coafură, machiaj şi costume au creat 15 versiuni de mumii. Primele trei au feţe complet din silicon, are le permit mişcarea facială. Celelalte 12 mumii au o combinaţie de feţe de silicon şi măşti de jerseu. În sprijinul aspectului realist al creaturilor bandajate au venit şi costumele, care în ciuda aparenţelor, au fost cele mai complexe de pe platou. Designerul de costume Salvador Perez şi echipa sa au tăiat materialele în sute de fâşii, le-au frecat cu nisip pentru a le da aspectul de vechi, şi le-au aplicat în straturi pentru a crea corpul mumiilor. Execuţia fiecărui costum a durat trei zile.
Doi dintre monştrii realişti, creaţi de Slappy, sunt Ogre Walter şi Păpuşa Kathy. Ambele personaje au presupus o colaborare impecabilă între echipele de protezare şi de machiaj. Walter, personajul lui Chris Parnell, a purtat o glugă imensă de latex pe umeri şi pe cap, iar braţele şi cocoaşa erau din spumă de silicon, protejându-i pielea. I s-au mai aplicat buze de silicon şi o proteză facială vopsită. Pentru a o interpreta pe Păpuşa Kathy, McLendon-Covey a avut o gură făcută din silicon. Pentru fiecare aplicare a acestor proteze erau necesare câte trei ore în cabina de machiaj.
Trupa de monştri a lui Slappy le includea şi pe câteva iele; goblini cu feţele pictate în tonuri de albastru, mov sau verde, care le făceau feţele să pară fosforescente; Piratul Zombie; mireasa şi mirele schelet; extraterestrul, care e pictat în gri şi are corpul acoperit cu un strat vâscos; Spintecătorul întunecat; trolii; liliacul atârnător; un vampir, călăreţul fără cap, care vine în oraş călare pe un cal adevărat; Pantera; şi doamnele moarte, care sunt la început nişte decoraţii pentru peluze.
Realizatorii au mai folosit încă două creaţii care s-au alăturat trupei lui Slappy. Hârca din Cauldron şi păpuşile schelet au fost mânuite de către păpuşarul Richard David Galinson, care a redat cu brio şi mimica facială a acestor marionete.

CREATURI PE CALCULATOR
Conceptul iniţial al regizorului Ari Sandel era foarte strict în ceea ce priveşte folosirea cu prioritate a creaturilor fizice, ori de câte ori era posibil. Totuşi el ştia că va fi nevoit să folosească şi creaturi sau efecte vizuale realizate pe calculator. Era însă imperios necesar ca echipa de realizatori să facă insesizabilă tranziţia dintre imaginile reale şi cele generate pe calculator. Această responsabilitate îi revenea preponderent coordonatorului de efecte vizuale, Derek T. Spears. De la cărţi magice, la păienjeni uriaşi, Spears şi echipa lui trebuia să armonizeze efectele video cu necesităţile scenariului, colaborând îndeaproape cu realizatorii şi echipa de creaţie. Spre exemplu, scenograful stabilea limbajul artistic de urmat, iar directorul de imagine stabilea cum trebuie să arate lumea pe care o creau. Lumea efectelor vizuale trebuia să respecte deciziile şi limitele impuse de aceste două persoane.
“Pentru a aduce la viaţă Halloween-ul,” spune Spears, “trebuie să ştim ce încercăm să realizăm din punct de vedere vizual şi cum trebuie să creăm mediul respectiv. Avem o mulţime de elemente independente - locaţii, actori, creaturi, efecte, iar misiunea noastră este aceea de a găsi limbajul vizual pe care să-l vorbim cu toţii.” Dar trebuie totodată să existe şi o oarecare disciplină, nişte limite în interiorul cărora să-şi poată lua zborul imaginaţia. Spears adaugă: “Noi ne lăsăm de obicei conduşi de poveste şi artă, dar acţionăm şi într-un univers alternativ, unde nu se respectă toate regulile – aşa încât este loc şi pentru gaguri noi.”
Echipa de efecte vizuale a creat imagini noi şi pentru două dintre creaturile care existau anterior – Abby, omul abominabil de zăpadă, acoperit cu blană albă, şi Vârcolacul, care are alură de atlet – alături de noile creaturi, care aduc haosul în oraş: urşii de cauciuc, care pot fi când minusculi, când uriaşi; dovlecii furioşi care-i atacă pe copii; piticii de grădină, care prind viaţă în faţa unei case abandonate; fantoma din cearşaf; păianjenul gigant, care o sechestrează pe Kathy în pânza sa; sau bucăţi din Tesla Tower, care vor zbura, ca prin magie, până la Wardenclyffe, în mijlocul insulei Long Island.