FILME 2015

DIN 19 IUNIE 2015 LA CINEMA

Insidious: Chapter 3, noul film din terifianta serie horror, este scris şi regizat de co-autorul francizei, Leigh Whannell. Acţiunea filmului se petrece ani de zile înainte de bântuirea familiei Lambert şi a bătăliilor Elisei cu fantomele din ţinutul Further, din Insidious şi Insidious: Chapter 2. În preambul, adolescenta Quinn Brenner (Stefanie Scott), care visează să devină actriţă, simte că mama ei, decedată, vrea să intre în legătură cu ea. Atunci caută ajutorul lui Elise, un mediu foarte talentat.
Elise ar vrea s-o ajute pe sensibila Quinn, dar tragedia care s-a petrecut în trecutul său o face pe Elise să se reţină de la folosirea abilităţilor cu care era înzestrată. În curând, un accident nefericit o face pe Quinn să stea în casă o perioadă mai lungă de timp, pentru a se recupera, în timp ce tatăl său, rămas văduv, Sean (Dermot Mulroney), se luptă să-şi întreţină familia. Apoi, Quinn este atacată în dormitorul său de către o entitate malefică, iar Sean o imploră pe Elise să-l ajute. Luptându-se cu soarta şi cu rostul său pe pământ, Elise îşi adună puterile pentru a intra în legătură cu lumea morţilor – sprijinindu-se pe ajutorul noilor săi prieteni, nişte para-psihologi, Tucker (Angus Sampson) şi Specs (Leigh Whannell).
Forţată să se aventureze mai adânc în ţinutul Further, pentru a o proteja pe Quinn, Elise se trezeşte faţă în faţă cu cel mai cumplit duşman pe care l-a întâlnit până acum, un demon cu o poftă insaţiabilă de a captura sufletele oamenilor.
Insidious: Chapter 3 este o producţie Focus Features, în colaborare cu Stage 6 Films, Entertainment One şi sprijinul caselor de producţie Blumhouse şi Oren Peli Production. Rolurile principale sunt deţinute de Dermot Mulroney, Stefanie Scott, Angus Sampson, Leigh Whannell şi Lin Shaye. Casting-ul a fost asigurat de Terri Taylor, CSA. Designerul de costume este Ariyela Wald-Cohain. Muzica îi aparţine lui Joseph Bishara, iar montajul lui Tim Alverson, ACE. Scenografia îi aparţine lui Jennifer Spence, iar imaginea lui Brian Pearson, ASC. Producătorii executivi sunt Steven Schneider, Brian Kavanaugh-Jones, Charles Layton, Peter Schlessel, Lia Buman, Xavier Marchand, iar producătorii: Jason Blum, p.g.a., Oren Peli, James Wan. Producţia se bazează pe personaje create de Leigh Whannell, care este atât scenaristul cât şi regizorul filmului.

Producţia
Imaginează-ţi că o lume dinafara cotidianului, mai înspăimântătoare decât orice coşmar, părăseşte visul şi începe să se insinueze în viaţa ta reală. Această lume este populată de morţi şi de ne-născuţi şi se află în conflict cu lumea celor vii. Demonii care o populează vor să se întoarcă dintr-o lume în alta. Unii vor să înţeleagă de ce au murit; alţii vor să se reîntâlnească cu cei dragi. Dar mulţi dintre ei ard de nerăbdare să-şi manifeste furia, gelozia, ura sau resentimentele, să se răzbune cu orice preţ...
Cealaltă lume este The Further, şi a fost creată de Leigh Whannell şi James Wan în filmele Insidious şi Insidious: Chapter 2. Odată cu Insidious: Chapter 3, terifianta serie horror face o incursiune, mai profundă şi înspăimântătoare ca oricând, în tărâmul de dincolo: The Further.

Producătorul Jason Blum, a cărui companie Blumhouse a mai produs şi filmele/francizele the Sinister, The Purge, Ouija, sau Paranormal Activity, afirmă: “James şi Leigh au creat în Insidious o lume unică, extrem de terifiantă, iar capitolul actual ne duce şi mai adânc în lumea Further.”
Whannell, scenaristul şi regizorul noului film, e de părere că “spectatorilor cărora le place o sperietură zdravănă caută cu înfrigurare filmele Insidious. Iar noi dorim ca ei să fie absolut îngroziţi.”
Pentru a-ţi da fiori, Insidious: Chapter 3 se întoarce în timp, cu mulţi ani înainte de acţiunea din primele două “capitole”, care s-au ocupat de bântuirea familiei Lambert. Odată ce situaţia familiei Lambert a fost rezolvată în Insidious: Chapter 2, Whannell s-a hotărât să se concentreze asupra personajului care apare constant în povestire: mediul Elise Rainier, interpretat de Lin Shaye.
Elise fusese ucisă în ultima parte a luptei pentru salvarea familiei Lambert, dar “mie mi-a plăcut personajul, aşa că m-am întrebat cum aş putea s-o readuc la viaţă,” spune Whannell. “Nu-mi plăcea ideea de a o folosi ca fantomă. Ea trebuia să fie vie! Spectatorilor le-a plăcut povestirea extinsă în timp din cel de-al doilea film, iar mie mi s-a părut că asta mă va ajuta să găsesc o povestire care să dea mai multă profunzime călătoriei lui Elise.
Shaye a fost impresionată de modul în care scenariul lui Whannell “reuşeşte să-ţi dea mai multe detalii despre personaje; în Insidious: Chapter 3, aflăm mai multe despre viaţa personală a lui Elise. Mi-a plăcut să pedalez pe asta pentru că eu consider că personajele şi povestirea sunt cele mai importante într-un film.”
Whannell afirmă, “Lin e o actriţă pe care o adori pe platoul de filmare pentru că e permanent şi total dedicată rolului său. Când eşti scenarist îţi prinde bine un actor care e deschis şi lucrează împreună cu tine pentru îmbunătăţirea dialogurilor sau a profilului personajului său.
“Am discutat mult cu Lin în timp ce scriam scenariul pentru Insidious: Chapter 3, şi consider că am reuşit să conturăm un personaj mai puternic decât în primele două “capitole” – cu o paletă mai largă de sentimente pe care ştie să şi le exprime mai bine.”
Whannell apreciază, “Am început s-o consider pe Elise din Insidious: Chapter 3 ca fiind un fel de întrupare a pistolarului din vechile westernuri, care este nevoit să iasă din pasivitate si să se întoarcă la lupta cu răul. Cel care o determină pe Elise să revină este un asasin. Dar de câte ori s-a întâmplat ca asasinul să fie o femeie în vârstă?
“Când apar Elise şi “colegii” ei, Tucker şi Specs, în primul film al seriei, e clar că ei se cunoşteau dinainte. Asta mi-a dat posibilitatea de a explora trecutul lor şi de a crea o poveste în legătură cu modul în care s-au cunoscut. Ei sunt pentru fani ca ‘ouăle de Paşti pe care le descoperi prin iarbă.’ În fiecare zi mă întrebam ‘Ce o să zică fanii?’ Nu vroiam să-i dezamăgesc, pentru că ei interacţionează cel mai bine cu acţiunea şi personajele din film.”
“Abordarea mea vizavi de acest film a fost să revin la horrorul de tip realist din primul film, unde participăm la chinurile unei familii care nu înţelege ce se întâmplă şi ce o mai aşteaptă.”
În Insidious: Chapter 3, o altă familie de oameni obişnuiţi va fi atacată de demoni. Membrii acestei familii sunt: o adolescentă de 17 ani care vrea să devină actriţă, pe nume Quinn (Stefanie Scott), un mic geniu tehnic de 9 ani, pe nume Alex (Tate Berney) şi tatăl lor Sean (Dermot Mulroney), care este acum văduv. Moartea soţiei sale, Lily, i-a afectat pe toţi membrii familiei Brenner, mai ales pe Quinn, care este cea mai sensibilă şi se află la o vârstă vulnerabilă. Ea este cea care face primul pas, încercând s-o contacteze pe clarvăzătoarea Elise în speranţa că o va ajuta să comunice cu mama sa.
Whannell comentează: “În creionarea personajului Quinn, am încercat să obţin profilul unei adolescente adevărate. Consider că felul în care sunt portretizate adolescentele în filme nu reflectă cu adevărat idealurile şi preocupările lor.
“Quinn şi Elise reflectă foarte bine sentimentele pe care le trăiesc adolescentele când pierd pe cineva drag, la un moment dat din viaţa lor. Era important pentru mine ca spectatorii să vibreze la unison cu ele.”
Whannell afirmă, “[Casa de producţie a lui Blum] Blumhouse a spus realizatorilor filmului: ‘Voi răspundeţi de această lume.’ Aceasta e cheia succesului: să ştii că oamenii care au inventat o serie rămân dedicaţi ei şi-i acordă cea mai mare atenţie.
“Este un privilegiu să participi la povestirile acestea care îi leagă pe oamenii din toată lumea. Mi s-a părut o oportunitate fantastică faptul că am putut regiza un asemenea film, care va fi distribuit în cinematografele din întreaga lume, unde spectatorii vor participa împreună la o nouă experienţă. Îmi place să urmăresc filmele Insidious alături de alţi spectatori şi îmi plac momentele când îi văd tresărind în scaune.”
În acest spirit, şi pentru a-i face pe colaboratorii săi să se simtă bine înainte de începerea filmărilor, Whannell i-a invitat pe actorii Lin Shaye, Dermot Mulroney şi Stefanie Scott – alături de alţi oaspeţi – să vină acasă la el la o seară de “proiecţie cinematografică.” Pentru a-i familiariza cu proiectul, el le-a proiectat în grădină filmul clasic The Shining.

Wan, care a regizat episoadele anterioare ale Insidious, după scenariile vechiului său partener, Whannell, remarcă :“Sunt uimit şi în acelaşi timp mândru de ceea ce a realizat Leigh în Insidious: Chapter 3. Leigh înţelege nuanţele de care ai nevoie pentru a crea secvenţele horror, suspansul şi tensiunea.
“Am avut de unde învăţa,” spune Whannell. “Toate astea provin din faptul că l-am urmărit tot timpul pe James, în direct, şi l-am văzut cum procedează la montaj, cum asociază muzica peliculei şi toate astea. El este maestrul horror-ului modern.
Chiar şi aşa, remarcă scenaristul şi regizorul: “stilul meu e diferit de cel al lui James, ceea ce e important pentru că, deşi urmez tiparul celor două filme anterioare şi menţin Insidious: Chapter 3 în acelaşi univers, ştiam că nu pot să realizez o copie a ceea ce făcuse James. Vroiam să continui să construiesc lumea creată în povestirea iniţială, dar nu să repet filmele anterioare.”
“Am făcut ceea ce facem de obicei – schimbăm idei unul cu altul şi ne ajutăm reciproc să ducem la bun sfârşit proiectele.”
Explorând şi mai în profunzime confruntările cu demonii şi cu ţinutul Further, Insidious: Chapter 3 îi ţine cu sufletul la gură pe spectatori, şi a făcut-o chiar şi cu membrii echipei de filmare, care cunoşteau filmul pentru că lucraseră şi la celelalte două episoade anterioare ale Insidious. “Am avut o echipă talentată şi o distribuţie care a dat dovadă de multă dăruire,” exclamă Whannell. “Am fost norocos pentru faptul că m-am bucurat de mult sprijin din partea tuturor, cu ocazia primului meu proiect de regie.”
Whannell a trebuit să o ghideze pe o actriţă adolescentă de-a lungul tuturor secvenţelor tensionate. Când se pregăteau să filmeze o secvenţă tulburătoare, care o transformă pe Quinn Brenner, personajul interpretat de Stefanie Scott, regizorul a aplicat o metodă originală. “Leigh m-a băgat într-o cămăruţă,” îşi aminteşte Scott, “şi m-a pus să ascult pe întuneric, timp de 30 de minute, muzică death-metal, dată la maxim. El pusese un paznic la uşă, care intra tot timpul să verifice că nu am micşorat nivelul sonorului. Era groaznic de suportat, dar în momentul în care a trebuit să încep filmările, m-am simţit pregătită.”
Mulroney povesteşte că: “Într-o zi s-a întâmplat exact ceea ce vroia Leigh să se întâmple: am intrat pe platou să-mi joc secvenţa, dar acolo nu mai era nimeni, niciun actor care să aştepte să-şi interpreteze replicile terifiante şi deodată s-a făcut întuneric. Ei bine, m-am speriat cu adevărat!
Fiind şi actor, Whannell ştie să folosească tacticile de groază, dar mai ştie şi cum să construiască un personaj sau cum să folosească contextul povestirii pentru a schiţa un portret.
El a avut noroc din cauză că nici unul dintre actorii care formau cuplul tată –fiică nu mai jucase într-un horror, dar abia aşteptau s-o facă. Scott recunoaşte: “Mi-am dorit întotdeauna să joc într-un film horror!”

Mulroney, un actor de film cu experienţă de 25 de ani pe platourile de filmare, adaugă: “Am un fiu adolescent care e un adevărat fan al genului, aşa că l-am luat cu mine în prima seară de prezentare – rezultatul a fost că am devenit eu însumi un fan al horror-ului; în felul acesta am văzut eu pentru prima dată filmele Insidious. Şi lui Leigh Whannell îi plac aceste filme, iar entuziasmul lui e contagios. Consider că Insidious: Chapter 3 are un concept ingenios, mai ales pentru faptul că se întoarce în timp, oferind un spaţiu temporal mai mare şi personaje noi, alături de personajele pe care le îndrăgise publicul din episoadele anterioare, cum este cel al lui Lin Shaye, autentica Elise.
“Dar, pentru noile personaje, Leigh nu face portretele membrilor familiei ca în desenele animate. Ele se află în momente de criză şi de aici porneşte povestirea; ele sunt chinuite de sentimente de durere şi simt nevoia să se împace cu soarta. Vorbind cu Leigh, am atins şi problema rezonanţei emoţionale, iar Lin şi cu mine am considerat că ideea acestui horror trebuie să fie degajată de sentimentele prin care trece această familie.”
Mulroney adaugă: “ În felul acesta ştii dacă Leigh va dori să te ajute să ajungi la cele mai importante trăsături ale personajului. Cu Leigh e uşor să inter-relaţionezi, iar ca regizor, el nu ratează nimic pentru că învaţă scenariul pe dinafară şi ştie exact ceea ce vrea să obţină chiar şi de la cele mai mici secvenţe.”
Whannell remarcă, “Pentru un regizor aflat la primul său film e important să ai alături un actor cum e Dermot, care a făcut atâtea filme; el ştie aspectele tehnice ale turnării unui film şi poate reda toate sentimentele pe care personajul trebuie, sau nu trebuie, să le exprime.”
Scenograful/regizorul însuşi se află pe platou, alături de Mulroney şi ceilalţi membri ai distribuţiei, repetând replicile para-psihologului Specs, alături de o altă emblemă a seriei - Angus Sampson, în rolul lui Tucker. “Ei sunt vânătorii cei mai îndrăgiţi de fantome, care adaugă filmelor Insidious un pic de umor,” zâmbeşte Peli. “În Insidious: Chapter 3, îi vedem cum au început şi cum au continuat .”
Whannell mărturiseşte: “Pentru Elise, cred că Tucker şi Specs sunt ca fiii pe care nu i-a avut niciodată. Angus este un vechi prieten de-al meu, cu care am petrecut ani buni perfecţionând ceea ce vedeţi pe ecran. Am scris Insidious avându-l pe el în gând, iar dialogul dintre Tucker şi Specs din film este o improvizaţie a noastră, pe care ne-am permis-o pentru că ne cunoaştem personajele atât de bine.
“În Insidious: Chapter 3 am fost cel mai relaxat din viaţa mea de actor, după cum susţine Angus – probabil pentru faptul că aveam o serie de alte sarcini în minte şi nu am putut să mă gândesc prea mult la rol.”
Sampson susţine că, purtând mai multe „pălării”, Whannell a promovat “o colaborare extrem de agreabilă pe platouri, o relaţie caldă între realizatori şi actori, iar eu am simţit o adevărată mângâiere să-l am alături, în aceleaşi secvenţe, pe regizor, care m-a ajutat să ajung la semnificaţia lor profundă.”
Scott a apreciat că a fost binevenită concentrarea regizorului pe detaliile emoţionale. “În povestire, Quinn ţine un jurnal intim,” explică actriţa. “Leigh mi-a dat un jurnal gol şi o întreagă cutie cu markere, vopsele, creioane şi pietricele ca să-l decorez. L-am decorat pe coperţi şi apoi am scris în jurnal în fiecare zi, despre sentimentele prin care trecea Quinn după moartea mamei sale. Leigh mi-a mai dat şi o carte în care sunt descrise metodele de a face faţă unei astfel de pierderi, iar asta m-a ajutat să înţeleg personajul şi suferinţele sale.”
Mulroney susţine: “Stefanie contribuie atât de mult la crearea unui portret realist al familiei, care trece prin situaţii extraordinare. Este vorba despre o actriţă tânără care-şi ia rolul în serios.”
În acest scop, Scott s-a întâlnit cu coordonatorul de cascadorii Mark Rayner, care relatează că actriţa a dorit să execute singură “cât mai multe din cascadoriile prevăzute în scenariu. Studiind scenariul lui Leigh, noi ne-am dat seama că ea va avea nevoie să fie dublată de cascadori în anumite secvenţe, iar într-una dintre ele aveam nevoie chiar de trei manechine. Dar, la repetiţii am învăţat-o pe Stefanie mişcările pe care le putea face singură.”
Whannell remarcă: “Stefanie lucrează în cinematografie de o vreme, dar nu are alura unui ‘copil teribil al Hollywood-ului’. Are o curiozitate naturală şi se gândeşte mult la soluţia actoricească pe care o alege; are anvergură şi subtilitate şi face nişte lucruri pe care nu le observi, dar pe care le adopţi în ziua filmărilor. Cred că ea va deveni un mare star al cinematografiei.”
Scenograful/regizorul a ales muzica pentru Scott: “o întreagă listă cu muzica veche pe care o adora Quinn: Joni Mitchell, Elliott Smith, Jeff Buckley. Leigh mi-a dat o mulţime de discuri şi albume, ca să mă acomodez cu muzica, aşa încât eu ascultam muzică şi scriam în jurnalul lui Quinn.”
Designerul de costume, Ariyela Wald-Cohain, a lucrat îndeaproape cu Whannell pentru crearea costumelor tuturor personajelor, în faza de pre-producţie – atât cele din lumea reală cât şi cele din ţinutul Further – iar Whannell i-a cerut în mod special să aibă grijă de ţinuta lui Quinn, care “adora look-ul vintage; ea îşi cumpăra hainele din magazine decente şi asculta muzică veche.”
În căutarea autenticităţii, Whannell vroia să construiască un mediu ambiant realist, în care actorii să-şi poată dezvolta personajele în mod natural.
Primele două capitole ale seriei Insidious fuseseră filmate în locaţii reale din California. Unele dintre ele apar şi în Insidious: Chapter 3, inclusiv casa în care locuia Elise, o casă cu două etaje, veche de un secol, din Highland Park. Scenografa Jennifer Spence s-a simţit provocată de crearea apartamentului familiei Brenner.
Spence relatează: “Am vorbit mult cu Leigh despre personajele sale: care le este ocupaţia, trecutul. Era important pentru mine să înţeleg cum să le spun poveştile în mod vizual, cu fiecare cameră în parte; aceasta constituie o parte integrantă a tuturor filmelor Insidious, şi cu siguranţă şi a celui actual.
“Jen este pasionată de lucrurile mărunte,” spune Whannell zâmbind. “Dar aceste detalii se acumulează până când ajung să conteze. Chiar şi când nu lucram, îmi plăcea să stau de vorbă cu ea.”
Faptul că au vorbit mult împreună a dus la adevărate şedinţe de creaţie: “Vorbeam cu Leigh despre apartamentele în care am locuit de-a lungul anilor” comentează Spence. “Ne-am potrivit în ceea ce priveşte detaliile interioarelor: glasvanduri, şemineuri, maşini de gătit O’Keefe & Merritt. Astfel că, atunci când am creat apartamentul familiei Brenner, am avut ocazia să-mi creez propriul meu apartament de vis.”

Pregătirea era esenţială, pentru că Spence şi echipa ei nu aveau la dispoziţie decât 15 zile pentru a construi reşedinţa familiei Brenner, cu totul inclus: “pereţi, zugrăveli, mobilier – totul.
Apartmentul are mai multe camere, iar spectatorii nu-şi dau seama exact când cei vii trec din lumea lor înspre ţinutul Further. Mulroney remarcă: “Există secvenţe în care lucrurile se întâmplă atât de repede încât avem impresia că ne aflăm în faţa unui film de acţiune în interior. Ca şi în celelalte filme Insidious, se petrec multe lucruri în spaţii restrânse – iar în cazul lui Insidious: Chapter 3, este vorba chiar de spaţiii mult mai mici –camere ale unui apartament, aşa încât totul pare şi mai dens.”
Desigur, “foarte întunecat şi ciudat” a fost partea esenţială a şarmului filmelor din seria Insidious, evocând spaima şi teroarea personajelor – uneori explicabilă, alteori nu. Stefanie Scott remarcă: “Este frica de necunoscut – e ca atunci când auzi un zgomot şi te gândeşti: ‘Ah, nu e nimic!’ Dar în film, e...ceva.”
Leigh Whannell adaugă: “Imaginaţia ta lucrează deîndată şi te face să tremuri de spaimă; un scârţâit de podele te poate face să tresari. În filmele Insidious, noi am speculat asta şi ne-am jucat puţin cu nervii spectatorilor.
“Filmele Insidious sunt concentrate pe atmosferă,” e de acord James Wan. “Pentru echipa de filmare, asta înseamnă să creezi tonul potrivit, fiorul necesar. Ţinutul Further pluteşte pe deasupra lumii reale, fiind ca un coşmar. Numai că atunci când simţi entităţile demonice pătrunzând în lumea ta şi fantomele terifiante bântuindu-te, din păcate, nu dormi.”
Efectele de make-up ale noului film sunt create de Fractured FX. Whannell notează, “Ei au participat la realizarea celorlalte două filme, au o creativitate ieşită din comun şi sunt pasionaţi de munca lor. Am optat pentru atmosfera stranie în loc de imaginea gotică a filmelor horror de altă dată.
“I-am vorbit lui Justin Raleigh, directorul executiv de la Fractured, despre cadrul de bază al filmului şi ochii i s-au aprins imediat. Au venit cu nişte soluţii fenomenale.”
Wan afirmă: “Acest nou capitol constituie un foarte bun punct de plecare pentru cei ce n-au văzut nici un alt film al seriei Insidious, invitându-i să intre la film şi să se bucure de o călătorie pe tărâmul groazei.”