FILME 2019

DIN 25 OCTOMBRIE 2019 LA CINEMA

La zece ani după ce Zombieland a devenit un film cult de succes, distribuţia iniţială care-i include pe laureatul cu Emmy, Woody Harrelson (“The Highwaymen”, serialul TV, “True Detective”), pe Jesse Eisenberg (“The Social Network”, “Justice League”, Abigail Breslin (“Little Miss Sunshine”,serialul TV “Scream Queens”) şi laureata premiului Academiei, Emma Stone (“La La Land”, serialul TV “Maniac”) îşi unesc din nou forţele cu experimentatul regizor Ruben Fleischer (“Venom”, serialul TV “Superstore”).

În cooperare cu Pariah şi 2.0 Entertainment, Columbia Pictures prezintă Zombieland: Rundă Dublă. Filmul pe jumătate comic, pe jumătate violent, ne poartă de la Casa Albă şi până în mijlocul continentului american, drum în timpul căruia cei patru luptători se confruntă cu o mulţime de zombi, care au suferit modificări faţă de filmul iniţial, şi întâlnesc alţi câţiva supravieţuitori ai rasei umane. Dar mai mult decât orice, ei trebuie să facă faţă tensiunilor şi convulsiilor din sânul originalei lor familii, ai cărei membri sunt din ce în ce mai irascibili.

Distribuţiei iniţiale, formată din Woody Harrelson, Jesse Eisenberg, Abigail Breslin şi Emma Stone, i se alătură şi Rosario Dawson (serialul TV “The Defender”), Zoey Deutch şi Luke Wilson (“Vacancy”, “Old School”). Producătorul este Gavin Polone (“Zombieland”, “A Dog’s Purpose”), iar scenariul este scris de Rheet Reese & Paul Wernick şi Dave Callaham.
Producătorii executivi sunt Paul Wernick, Rhett Reese, Rebecca Rivo, Ruben Fleischer, David Bernad, Jack Heller şi Doug Belgrad. Directorul de imagine este Chung-hoon Chung (“IT”), scenograful este Martin Whist (“The Predator”, “Warm Bodies”), montajul e realizat de Dirk Westervelt (“Deadpol 2”, “Logan”), efectele vizuale - de Paul Linden (“John Wick: Chapter 2”, “Daddy’s Home”), costumele - de Christine Wada (“Bridesmaids”), muzica e compusă de David Sardy, iar aranjorul muzical este Gabe Hilfer.
„Zombieland: Rundă dublă” a fost filmat în Georgia. Locaţiile folosite ca decor includ oraşele Macon, Stone Mountain, Fayetteville şi Atlanta, cărora li se adaugă Studiourile de la Pinewood. Filmul va fi lansat pe 18 octombrie 2019.
—————-
Nimeni nu şi-ar fi închipuit, la prima lansare, că seria Zombieland va conţine şi un film cult. Noua zomedy, un gen care combinăhorror-ul cu comedia şi care ne prezintă povestea luptei dintre strigoi şi combatanţii-supravieţuitori, intră într-o nouă epoca zombi. Avându-l ca regizor pe Ruben Fleischer, ca scenarişti pe Rhett Reese & Paul Wernick şi o distribuţie senzaţional de talentată – Woody Harrelson, Jesse Eisenberg, Emma Stone şi Abigail Breslin — Zombieland a avut un succes enorm la public şi la critică, realizând încasări mondiale de peste 100 milioane dolari.
“Unul dintre motivele pentru care seria este îndrăgită de public este faptul că filmele sale sunt purtătoare de sentimente, ne prezintă personajele şi relaţiile dintre ele şi nu se limitează doar la uciderea zombilor”, susţine Fleischer. “Iar scenariul are umor şi e perfect original. Îi apreciez enorm pe Rhett şi Paul, care au scris un scenariu uluitor, lansând astfel întreaga odisee. Iar apoi, scenariul a fost adus la viaţă de către actorii din distribuţie.”
“În ceea ce priveşte zombii, acţiunea, umorul, exploziile şi efectele pirotehnice – acestea reprezintă doar “sosul” povestirii,” recunoaşte Reese. “Pe noi ne preocupă cei patru eroi. Ne plac scânteile care sar în aer când ei sunt împreună, recunoscând că asta face ca povestea să meargă înainte, iar oamenii să iubească Zombieland. Pur şi simplu îţi place să petreci timpul cu aceşti oameni.”
Un film cult îndrăgit de public garanta succesul unei francize, aşa încât de ce le-a trebuit o perioadă de aproape 10 ani pentru a realiza urmarea?
“Provocarea a constituit-o scenariul care trebuia să merite turnarea celui de-al doilea film,” susţine Fleischer.
Pentru regizor, care a mai realizat între timp şi filmele Venom şi Gangster Squad, era neapărat necesar ca distribuţia iniţială să fie de acord cu reluarea rolurilor pe care le-a avut fiecare dintre actori. Zombieland fusese debutul său regizoral, iar faptul că el dorea să reediteze acel fulger iniţial era ceva similar cu învierea morţilor. “Impresia noastră era că nu puteam să ne apucăm de un al film Zombieland decât dacă era cel puţin la fel de bun ca cel original.”
Reese & Wernick au fost ocupaţi cu o mulţime de proiecte în ultimii 10 ani (inclusiv cu franciza Deadpool,care a fost un mega-hit), dar distribuţia şi echipa au aşteptat cu răbdare ca ei să fie liberi şi să-şi poată manifesta magia din nou “iar noi am fost cei care am readus la viaţă genul acesta de film din 2009,” susţine Reese. “Deci nu ne mai rămânea decât să găsim o poveste originală şi o justificare în faţa publicului pentru absenţa noastră de 10 ani de pe tărâmul genului zombi.”
“A ieşit o combinaţie de comedie, acţiune, dramă şi romance. Tonul este de dans lent, în special al acestuia,” susţine Wernick. “Genul zombi a evoluat, iar noi încercăm să-l actualizăm în percepţia publicului.”
Pentru Harrelson, întoarcerea în Zombieland însemna să revină în zodia distracţiei. “Oamenii mă întreabă: la ce film v-aţi distrat cel mai tare? Iar eu cred că Zombieland a făcut parte dintre primele trei filme pe care le-am făcut şi la care m-am bucurat nespus,” spune el. “Ruben, liderul nostru neînfricat, este un regizor atât de grozav încât a reuşit să le deschidă spectatorilor pofta de a încerca lucruri noi. Şi actorilor, bineînţeles. Pentru că e greu să fii serios pe un teren de joacă, unde toţi sunt atât de haioşi şi de bine dispuşi.”
În timp ce primul film se axa pe patru personaje singuratice care traversau un ţinut al apocalipsei zombi, fiind nevoiţi să-şi dea mâna şi să devină un fel de familie, pentru a putea supravieţui, al doilea film ne vorbeşte despre efortul lor de a menţine această familie unită. Ca şi în primul film, scenariştii ne redau o lume aflată la graniţa dintre terifiant şi hilar.
Wernick mărturiseşte: “Am vrut să păşim într-o lume post-apocaliptică, care era un loc minunat, deşi lipsit de orice reguli şi principii. Gândiţi-vă cum ar fi să conduci orice maşină ţi-ai dori, să trăieşti oriunde ţi-ar plăcea, sau să ucizi fără remuşcare pe oricine?! În această lume, orice ar fi posibil.”
Desigur, în păstrarea coeziunii “familiei” a contat şi faptul că actorii din distribuţie au păstrat legătura unii cu alţii, păstrând chimia dintre ei de-a lungul anilor, pe care apoi au transferat-o din nou pe ecran.
‘Asta ne dă un scop şi cred că ar trebui să facem câte un Zombieland la fiecare 10 ani,’” spune Fleischer. “Ştim că Woody va trăi mai mult ca noi toţi, aşa încât ar trebui să facem câte un film la 10 ani, până când unul dintre noi, dar în niciun caz Woody, va dispărea. Eu sunt de acord cu asta.”
Când îi regăsim pe cei patru — Columbus, Tallahassee, Wichita şi Little Rock — ei trăiau împreună, ca-ntr-o familie la Casa Albă. Da, la Casa Albă.
Dar, aşa cum se întâmplă într-o familie, ei au început să aibă diferende. Exact după asta se şi vede că sunt o familie, nu-i aşa? Columbus şi Wichita tronează în dormitorul Lincoln, dar în timp ce Columbus este gata să-şi asume răspunderi familiale mai mari, Wichita, care e o singuratică prin definiţie, nu acceptă încă ideea unei relaţii atât de domestice. Între timp, Tallahassee a acceptat să fie un membru al familiei şi figura paternă pentru Little Rock, care a crescut, devenind o adevărată domnişoară. Ea tânjeşte însă după compania unor tineri de vârsta ei şi vrea să scape din atmosfera sufocantă de la Casa Albă.
Iar asta îl cam supără pe Tallahassee. Wichita şi Little Rock nu se împacă cu situaţia, aşa că îşi iau zborul din Casă, dar drumul pe care pornesc este presărat cu obstacole şi strigoi. Iar atunci când Little Rock o abandonează pe Wichita pentru a fi cu pacifistul hipiot Berkeley (Avan Jogia), Wichita se întoarce la Casa Albă pentru a face rost de ajutoare împreună cu care s-o găsească şi s-o aducă înapoi.
Unul dintre lucrurile esenţiale din primul Zombieland era faptul că în acea lume domneau regulile, iar acest lucru era important pentru a supravieţui într-o apocalipsă de tip zombi. Cea mai importantă regulă era Runda Dublă- obiceiul de a împuşca un zombi de două ori pentru a te asigura că l-ai omorât. Din păcate pentru eroii noştri, zombii au evoluat şi au început să aibă feţe de T-800, o specie ca un Terminator, care e foarte greu de ucis.
Pentru Columbus, adaptarea la noile reguli era o provocare. Dar zombii nu au evoluat de unii singuri. Şi cei patru eroi s-au transformat, dându-şi viaţa peste cap. “Personajul meu a dobândit mai multă încredere în sine, după ce a petrecut 10 ani alături de personajul lui Woody, dar acesta nu acceptă ideea că personajul meu este mâna lui dreaptă,” susţine Eisenberg.
Pe de altă parte, Tallahassee s-a resemnat să facă parte din familie, deşi natura lui este să hoinărească singur. El îşi petrece majoritatea timpului în garaj, îngrijind vehiculele prezidenţiale, între care favorita lui este The Beast, o limuzină pe bază de steroizi. El a devenit figura paternă pentru Little Rock, obişnuindu-se cu acest rol. Totuşi el se burzuluieşte atunci când observă că ea vrea să zboare din cuib.
La rândul ei, Wichita plănuieşte să-şi ia soarta în mâini, dar împreună cu Little Rock, partenera ei la rele. Aşa că atunci când Columbus o cere de nevastă, oferindu-i nici mai mult nici mai puţin decât diamantul Hope, ea se simte prinsă în laţ şi fuge. “Ea se sperie de asumarea unei astfel de răspunderi, chiar dacă nu mai există alţi pretendenţi pe planetă,” explică Eisenberg.
Dar ea nu pleacă până nu lasă o scrisoare de adio. Vai! “Wichita vrea să fie o lupoaică singuratică, deşi a trăit în familie şi în concubinaj cu Columbus timp de 10 ani,” spune Stone. Dar ea se va întoarce în curând la dulcea Casă Albă, atunci când Little Rock o abandonează pentru iubiţelul Berkeley… lăsând un bilet de adio. E o trăsătură de familie, nu?
Little Rock vrea să scape de familia care îi sufocă independenţa, pentru că s-a maturizat. “Little Rock s-a schimbat cel mai mult, aşa cum m-am schimbat şi eu în viaţa reală — pentru că acum sunt adultă. Ea e rebelă pentru că vrea să-şi găsească un partener de vârsta ei, ceea ce e cam greu de găsit în Zombieland,” susţine Breslin. Atunci când Wichita se întoarce la Casa Albă, fiind părăsită de Little Rock, ea se trezeşte brusc. Viaţa se consumă repede în Zombieland. (Şi moartea la fel.) Aşa că nu e nicio surpriză faptul că, după plecarea ei, Columbus îşi comută interesul spre altcineva. El nu căuta o nouă iubire, dar atunci când el şi Tallahassee o întâlnesc pe Madison (Zoey Deutch) cu personalitatea ei fascinantă, Columbus se gândeşte, de ce nu?
“Madison trăia într-o ladă frigorifică dintr-un mall, iar armele sale erau propriile ei unghii şi un fel de suliţă, ambele foarte ascuţite. Ea a putut supravieţui timp de 10 ani, ceea ce-i dovedeşte isteţimea. Dar ea este o rază de lumină într-o mare de întuneric,” susţine Zoey Deutch, care interpretează rolul lui Madison. “Ea e atrasă de regulile lui Columbus şi în plus, le are şi pe ale ei. Una dintre ele este gimnastica cardio, care îi leagă pe amândoi neaşteptat de repede.”
Grupul, cu Madison în coadă, se îndreaptă spre Graceland pentru a o găsi pe Little Rock, dar când ajunge acolo, casa lui Elvis este deja distrusă. Supărat, Tallahassee înjură tot drumul până la Hound Dog Motel, un kitsch al wonderland-ului lui Elvis care fusese trecut cu vederea de către Nevada (Rosario Dawson). Nevada se potriveşte foarte bine cu Tallahassee—este un mare fan al Regelui, este încăpăţânată, periculoasă şi încrezută.
“Mie Nevada mi se pare o persoană foarte independentă şi încăpăţânată. Ea este perfect echipată pentru această lume nouă, nu are nevoie de ajutorul nimănui, dar poate fi de încredere pentru ceilalţi. Pentru ea, aceasta e o aventură, nu o luptă pentru supravieţuire,” susţine Dawson. “Iar ea e făcută din acelaşi aluat ca şi Tallahassee, căruia îi place să ia taurul de coarne.”
Şi deodată, spre nemulţumirea lui Tallahassee, se aude de afară un zgomot de camion uriaş, pe nume Big Fat Death, care trage lângă The Beast. Din vehicul ies Albuquerque (Luke Wilson) şi Flagstaff (Thomas Middleditch), un fel de doppelgängers ca şi Tallahassee şi Columbus. (Doppelgängers este numele cu care echipa i-a gratulat pe Harrelson şi Eisenberg, atunci când primul film se turna în Arizona.)
“Jesse seamănă cu Thomas ca două picături de apă”, spune Wernick. “Iar Luke are acea vorbire tărăgănată ca în Texas, care a devenit un fel de emblemă a lui Woody. Atât fizic cât şi în privinţa caracterului, ei arată ca una şi aceeaşi persoană, văzută într-o oglindă.”
Deîndată au început să iasă scântei. Tallahassee şi Albuquerque nu se pot suferi de la prima vedere, iar Columbus şi Flagstaff sunt curioşi şi asemănători ca doi gemeni. Cei doi interlopi încep să încalce toate regulile stabilite până atunci.
Middleditch s-a ridicat la înălţimea situaţiei. “Operatorul filmului a realizat şi imaginea filmului Oldboy. Gândiţi-vă numai că el a filmat cea mai grozavă secvenţă de luptă din cinematografie. Dar, gata, asta a fost altă dată!” spune el. “Pentru că acum, în 2019, cea mai fantastică secvenţă de luptă cinematografică este cea din Zombieland: Rundă Dublă. Secvenţa e un fel de “zeiţă a secvenţelor de acţiune”!
Între timp, Little Rock a plecat de la Hound Dog împreună cu Berkeley, noul ei prieten, îndreptându-se spre o comună a hippioţilor numită Babylon. Aşa încât grupul schimbă direcţia, pornind în căutarea lor.
“Berkeley este ca un trubadur itinerant, sau un fel de hippycare agaţă femeile şi le duce la Babylon. El poartă haine din cânepă şi te salută cu ‘namaste,’” îl descrie Jogia. “E un pacifist, deci se află la polul opus lui Tallahassee—şi probabil tuturor celor care te-ar putea menţine în viaţă. Este incredibil cum a putut supravieţui şi nu ştiu nici de ce.”
Alături de cei patru eroi iniţiali noile personaje contribuie şi ele la recrearea chimiei din filmul iniţial Zombieland, deşi povestea e diferită.
“Se spune că un film se face de trei ori: o dată în timpul scrierii scenariului, o dată în timpul filmărilor şi o dată în timpul montajului. Din fericire, avem o mulţime de material din care putem alege,” susţine Fleischer. “Până la urmă, filmul poate fi oricât de hazliu şi de plin de acţiune, dar dacă nu-i scoţi în evidenţă pe oameni, nu va ieşi bine.”
Coordonatorul efectelor speciale de machiaj, Tony Gardner nu este începător în ceea ce-i priveşte pe zombi. Ca designer al zombilor originali, Gardner a primit acum sarcina de a menţine look-ul lor original, dar în acelaşi timp şi de a crea versiunea lor actualizată. Deşi zombii au evoluat, aspectul lor din filmul iniţial, unde ei erau plini de bale, puroi şi fiere — rămâne alura de care spectatorii se îngrozesc cel mai tare.
“Este extraordinar faptul că după zece ani, designul iniţial al zombiloreste încă valabil,” susţine el. “Pentru noul design al zombilor trebuia sa plecăm de la elementele iniţiale esenţiale. Feţe congestionate, piele umedă şi purulentă, ochi inegali şi o mulţime de sânge negru, închegat. Pornind de la această bază, puteam acum să-i creăm pe zombii cei noi, care includ patru specii noi.”
• Homer - Acest zombi este epitomul supraponderalului, lent şi prost ca noaptea, care se alătură cetelor de zombi murind în cele mai groaznice moduri. “Homerii fug după sânge şi nu-şi preţuiesc de loc viaţa, nişte zombi proşti,” explică Wernick. Gardner l-a redat pe Homer adăugându-le mult galben în piele şi un smoc de păr în creştet.
• Hawkings – Acesta e zombiul omului deştept. Denumit după savantul Steven Hawkings, aceşti zombi au devenit din ce în ce mai inteligenţi şi creativi. Ei folosesc globul ocular uman pentru citirea retinei, te bat la Scrabble, creează aplicaţii care te lasă fără niciun ban şi apoi te mai şi mănâncă la cină.
• “Ninja” – Acest tip de zombi invizibili apar de unde nu te aştepţi. Având reflexe ieşite din comun, zombii Ninja sunt rapizi, un fel de gimnaşti şi atleţi ai regatului zombilor.
4. T-800 – Acesta e cel mai înfricoşător şi evoluat zombi. El e terifiant, distrugător, înverşunat şi rezistent la dubla împuşcătură. De aceea aceşti zombi sunt greu de ucis şi imprevizibili. “Ruben a vrut ca ei să aibă o înfăţişare care să-i deosebească de zombii obişnuiţi,” spune Gardner. “Am eliminat culorile din pielea lor pentru că zombii T-800 atacă noaptea. Aşa încât le-am pus vene albe, iar ochii lor sunt negri ca smoala, ca să redăm ideea că sunt ca nişte animale sălbatice. De fapt noi ne-am închipuit că ei seamănă cu nişte rechini. Ei dau târcoale prăzii; Ei sunt concentraţi şi hotărâţi şi au ochii negri ca de rechin. Dar ei sunt la fel de slinoşi şi dezgustători ca şi ceilalţi zombi.”
Zombieland: Rundă Dublă are aceleaşi secvenţe care-ţi ridică tensiunea, când zombii atacă în haită. “Iniţial ai vrea să creezi zombii ca pe nişte entităţi independente, dar după aceea îţi dai seama că ei trebuie să se comporte ca o hoardă sălbatică”, spune designerul de costume Christine Wada. “După ce îi îmbraci şi-i stropeşti peste tot cu sânge, trebuie să adaugi textură şi culoare. Regula principală în ceea ce-i priveşte este aceea că zombii aleargă aproape tot timpul: nu poţi să-i îmbraci în nişte costume care să-i împiedice.”
În Zombieland, “Dacă te transformi într-un zombi, sau ai o alergie la mâncare, regurgitările tale vor fi realizate din budincă de tapioca şi napolitane cu vanilie, pentru a-i da textură. Apoi adaugi miere şi sirop pentru a crea aspectul de curgere. Un zombi trebuie să vomite şi pe gură şi pe nas şi să-i pice chiar şi din ochi şi urechi,” susţine Gardner. “De asemenea pe platou trebuie să se găsească tot timpul sânge pentru gură, aşa zisul “mouth goo,” spune el. “Trebuie să-i stropim pe actori cu sos roşu şi sirop negru. Nu poţi avea niciodată prea mult mouth goo.”
După cum spune scenograful Martin Whist, pentru un film post-apocaliptic nu ai niciodată prea mută creativitate. “Noi am creat un precedent cu filmul anterior, care s-a bazat pe cultura pop şi ironie,” afirmă el. “Iar lumea post-apocaliptică plină de zombi este creată şi cu ajutorul personajelor care aduc filmului o energie incredibilă.”
Şi care e locul unde se combină perfect idealurile cu realitatea concretă? Bineînţeles, Casa Albă.
“Când îi revedem pe cei patru, ei se află la Washington DC,” relatează Fleischer. “Columbus are o teorie: ori ajungi mare, ori te întorci acasă, şi care era casa cea mai mare pe care o puteau găsi decât Casa Albă? ”
Echipa de creaţie a construit pentru început o replică a Casei Albe. Dar pentru a-i da un aer de Zombieland şi-au imaginat-o redecorată de către cei patru eroi principali, care „au adăugat fel de fel de obiecte, ca urmare a faptului că locuiau acolo de ani de zile”, spune Whist.
Pereţii sunt decoraţi cu picturi de Van Gogh şi Haring. Obiecte decorative complet diferite se pot vedea în toate camerele. În dormitorul Lincoln se află un afiş de Fairey Hope. Tot aici, Wichita l-a pus pe Tallahassee să lipească hârtiuţe pe ochii lui Lincoln, ca să nu-i poată vedea când fac prostii. Cabina lui Tallahassee din garaj e decorată cu trofee sportive şi amintiride la cursele de maşini.
Când grupul se duce la Graceland pentru a o găsi pe Little Rock şi trage la motelul Hound Dog, kitsch-ul decorului atinge apogeul — iar Nevada se dovedeşte a fi un superfan al lui Elvis.
“Scenografia este adesea ajutată de coregrafia secvenţelor şi de aranjamentul obiectelor, care nu e de loc întâmplător. În ceea ce priveşte motelul Hound Dog, amplasamentul lui Elvis cu chitara reprezintă punctul de atracţie,” susţine Whist. “A fost extraordinar să avem un material atât de bogat legat de Elvis sau provenit din cultura americană a mijlocului de secol XX.” Pe când Columbus şi Tallahassee se plimbă prin hotel, ei văd pantofii Blue Suede.
Wada s-a distrat şi cu costumele, mergând până la contactarea firmei care obişnuia să-i lucreze costumele Regelui rockului. “Cei de acolo au acceptat chiar să reproducă vestitul costum Aloha al lui Elvis,” spune el. “Lui Woody îi place să poarte haine din fibre naturale, aşa că i-am rugat să nu folosească poliester, ci lână, exact ca şi în cazul costumului original.” Costumul a ieşit perfect şi i-a venit ca turnat lui Woody—îl transforma ca prin minune.
Echipa de design s-a străduit să-i pună de acord pe Woody cu Tallahassee. “În cazul lui Woody, opţiunile personale din viaţă (cum ar fi alimentaţia vegană pe care a adoptat-o) îi transformă caracterul. Problema era să găsim trăsăturile care-i uneau pe cei doi,” susţine Don Miloyevich.
Din păcate, Tallahassee a trebuit să-l lase în urmă pe Regele rockului pentru că a trebuit să plece spre comuna idilică Babylon pentru a o găsi pe Little Rock şi pe
Don Juanul ei pe nume Berkeley. Ca şi Casa Albă, crearea Babylonului de la temelie a constituit o trambulină pentru spiritul creator al scenaristului,” susţine Whist. Pentru a crea Babylonul, realizatorii au construit două dintre cele mai mari construcţii de decor cinematografic. Acoperişurile Babylonului au fost construite pe o clădire de la Pinewood Studio, iar fortăreaţa din jurul Babylonului a fost amenajată la un hotel abandonat din Atlanta.
Whist afirmă: “Am vrut ca Babilonul să fie la antipodul apocalipsei zombi. Am vrut ca ei să-şi ducă viaţa pe acoperişul acela având la dispoziţie tot ceea ce-şi doreau.” Împrejmuită de ziduri de cetate, aşezarea era de tip pacifist, cu inscripţia “Fără arme” la poartă. Armele fuseseră topite şi transformate în podoabe şi pandantive. După ce treceai de gărzi, întâlneai o lume minunată, un paradis al spiritelor libere.
Fleischer precizează că echipa de realizatori s-a întors la Burning Man pentru inspiraţie. Pentru costume, Wada s-a inspirat din ţinutele de la festivalurile hippie, Phish concert, sau Coachella, combinate cu hippie granola şi Silver Lake. Cultura ironiei,” spune ea.
“Hipioţii din Babylon aleseseră non-violenţa, iar strategia lor era să evite confruntările, aşa încât, în lumea post-apocaliptică, acesta era un mic rai,” explică Fleischer. “Până la venirea zombilor T-800, Babylonul fusese impenetrabil. Dar apoi a apărut această ameninţare care însemna că ei vor putea escalada zidurile şi vor putea urca în turn. Atunci strategia lor de evitare nu s-a mai aplicat.”
După cum se aşteaptă spectatorii Zombieland, secvenţa finală, cu invazia hoardei zombilor, va transforma acest loc liniştit şi mirific într-un câmp de luptă. Această secvenţă nu numai că a solicitat toate resursele strălucitului departament de artă, ci şi prezenţa unor magicieni ai tehnicii. Coordonatorul VFX, Paul Linden a fost unul dintrecreatorii de bază ai Zombieland, exclamă Fleischer. Pentru cinematografia şocantă din Zombieland, regizorul s-a adresat unui expert, Chung-hoon Chung.
“Eu sunt un mare admirator al său; i-am urmărit toate producţiile începând cu filmul coreean, Oldboy,” afirmă el. “Am vrut să colaborez cu cineva care poate realiza acţiunea şi violenţa prin mijloace vizuale îndrăzneţe. El este unul dintre acei vizionari talentaţi, care imprimă tuturor operelor sale un stil distinctiv. El şi-a pus amprenta şi prin respectul pe care l-a manifestat faţă de filmul iniţial, dar şi prin crearea unor lucruri noi şi unice.”